Enterocolita apare frecvent în sezonul cald și, deși multe episoade au o evoluție ușoară, adevăratul pericol este deshidratarea severă. O zi cu diaree, crampe abdominale și vărsături nu trebuie privită ca un simplu disconfort de vară, mai ales când este vorba despre un copil mic, o femeie însărcinată, o persoană în vârstă sau cineva cu imunitatea slăbită. Problema nu ține doar de numărul scaunelor, ci mai ales de pierderea de apă și electroliți, adică sodiu, potasiu și clor.
Pe măsură ce aceste pierderi cresc, pot apărea oboseala, amețelile, crampele musculare, scăderea tensiunii arteriale și, în forme severe, chiar șocul hipovolemic. În viața de zi cu zi, semnul important este că simptomele nu mai seamănă cu o indispoziție digestivă ușoară, ci cu o stare accentuată de slăbiciune.
Enterocolita este o inflamație a intestinului subțire și a colonului. Poate fi cauzată de infecții virale, precum norovirusul și rotavirusul, de bacterii ca Salmonella, E. coli, Campylobacter și Shigella, dar și de paraziți, între care Giardia intestinalis și Entamoeba histolytica. Mai rar, apare după administrarea unor medicamente, după consumul de alimente contaminate sau în contextul unor boli inflamatorii intestinale.
Vara, riscul crește din cauza alimentelor păstrate necorespunzător, condiții în care bacteriile se multiplică mai ușor. Produsele care cer cea mai mare atenție sunt carnea, produsele lactate, preparatele cu ouă, cremele pentru prăjituri, maioneza și fructele de mare. Când un produs cu ou, lapte sau carne a stat mult la cald, riscul nu mai este doar teoretic. Potrivit Lyla, cauzele cele mai frecvente sunt infecțioase, iar în colectivități precum creșele și grădinițele, episoadele digestive nu ar trebui minimalizate. Igiena personală și alimentară rămân primele măsuri de protecție în lunile calde.
Simptomele pot începe cu diaree ușoară și crampe abdominale, dar pot evolua până la febră mare, vărsături și scaune cu sânge. Când apar vărsături repetate, febră mare sau sânge în scaun, nu mai este vorba despre o indigestie banală. Același lucru este valabil și atunci când starea generală se înrăutățește vizibil, cu amețeli, slăbiciune și crampe musculare. Pentru copii mici, vârstnici, gravide și persoane cu sistem imunitar slăbit, riscul de deshidratare este mai mare.
Diagnosticul se stabilește pe baza simptomelor și a istoricului, iar în formele severe pot fi necesare analize de sânge, coprocultură sau examen coproparazitologic. Tratamentul nu este același pentru toate cauzele. Una dintre cele mai frecvente greșeli este autotratamentul nepotrivit. Antibioticele luate fără recomandarea medicului pot prelungi problema în loc să o rezolve. În funcție de cauză, tratamentul se bazează pe hidratare și poate include antidiareice, antivomitive, probiotice sau, în cazurile bacteriene severe, antibiotice, dar numai la recomandarea medicului.
De la primele simptome, prioritatea este hidratarea. De asemenea, este important să fie respectate indicațiile alimentare, inclusiv evitarea inițială a alimentelor bogate în fibre crude. În faza acută, mesele grele nu sunt o alegere bună. Dacă apar febra mare, vărsăturile, scaunele cu sânge sau semnele de deshidratare, consultul medical la timp poate scurta boala și poate evita spitalizarea.
