Odată cu încălzirea vremii din 2026, camerele de gardă ale spitalelor de boli infecțioase primesc tot mai mulți pacienți care ajung după o mușcătură de căpușă. Situațiile pornesc adesea de la o problemă aparent minoră, dar se complică atunci când extragerea este încercată acasă prin metode greșite. Părinții se prezintă cu copii mușcați în parcurile urbane, iar adulții ajung la medic după drumeții de weekend.
Perioada de activitate intensă a căpușelor începe în primele zile calde din aprilie și se încheie târziu, în noiembrie, la primele înghețuri. Timp de opt luni pe an, zonele verzi devin spații de risc. Oamenii petrec mai mult timp în natură, în parcuri, la iarbă verde sau la pădure, exact în locurile în care acești paraziți trăiesc și se înmulțesc.
Pericolul nu este dat de mușcătura în sine, care poate trece neobservată deoarece insecta secretă o substanță anestezică. Riscul real vine din agenții patogeni pe care îi poate transmite direct în sânge. Boala Lyme este amenințarea cea mai cunoscută și mai răspândită. Bacteria Borrelia burgdorferi ajunge în organismul uman prin saliva căpușei infectate. Dacă infecția nu este tratată la timp, poate afecta articulațiile, inima și sistemul nervos periferic.
Există și un risc secundar, mai rar, dar foarte grav: encefalita de căpușă. Această afecțiune virală afectează sistemul nervos central și poate lăsa sechele neurologice permanente. În plus, encefalita de căpușă necesită o perioadă foarte scurtă de transmitere comparativ cu boala Lyme, motiv pentru care prevenția și reacția rapidă sunt esențiale.
Căpușele stau în firele înalte de iarbă și așteaptă o gazdă cu sânge cald. Ele trec pe piele sau pe haine la o simplă atingere. Nu sar din copaci și nu zboară. Medicii atrag atenția că până și o plimbare prin parcul din cartier poate duce la o mușcătură. Odată fixate pe piele, caută o zonă puternic vascularizată și încep să se hrănească, iar în acest proces poate avea loc transferul bacteriilor sau virusurilor. Nu toate căpușele sunt infectate cu Borrelia burgdorferi, iar procentul diferă în funcție de zona geografică, însă prudența rămâne regula de bază pentru orice expunere la vegetație deasă între aprilie și noiembrie.
Potrivit Jurnalul Național, primul pas corect după observarea parazitului este păstrarea calmului. Singurul instrument recomandat și testat medical pentru extragere este o pensetă cu vârf fin, ascuțit. Nu se folosesc degetele goale, unghiere, ace de cusut sau alte obiecte improvizate. Penseta trebuie așezată cât mai aproape de suprafața pielii, iar prinderea se face exclusiv în zona capului căpușei, exact de unde cleștii intră în epidermă.
Corpul umflat al parazitului nu trebuie prins sub nicio formă. Strivirea abdomenului poate împinge conținutul stomacal, încărcat cu bacterii nocive, direct în sângele persoanei mușcate. Extragerea se face printr-o tracțiune ușoară, lentă și constantă în sus, fără smucituri și fără mișcări bruște care pot rupe corpul fragil al parazitului și pot lăsa capul în rană.
Medicul dermatolog Cătălin Popescu explică o nuanță tehnică utilă pentru reușita procedurii. Pe lângă tracțiunea verticală, o rotire extrem de ușoară poate ajuta la eliberarea cleștilor parazitului din piele. Mișcarea trebuie să fie abia perceptibilă și nu agresivă. Ținta este extragerea intactă și vie a căpușei.
După îndepărtare, zona trebuie spălată bine cu apă caldă și săpun simplu, fără frecare dureroasă. Apoi urmează dezinfectarea cu spirt sanitar clasic sau betadină. Acești pași reduc flora bacteriană de suprafață și previn suprainfectarea rănii. Căpușa extrasă nu se strivește între degete. Poate fi aruncată în vasul de toaletă. Unii pacienți aleg să o păstreze într-un recipient închis, însă testarea ei într-un laborator comercial nu schimbă protocolul medical uman. Observarea clinică a zonei mușcate rămâne elementul central.
Medicii infecționiști interzic leacurile băbești folosite frecvent în sezonul cald. Medicul infecționist Adrian Marinescu avertizează asupra evitării tratamentelor empirice găsite pe internet sau auzite din vecini. Aplicarea de substanțe pe o căpușă prinsă de piele este strict interzisă, fără excepție. Uleiul vegetal, gazul lampant, acetona sau alcoolul sanitar turnate direct pe parazit nu îl fac să se desprindă în siguranță.
Reacția biologică este exact opusă celei așteptate. Aceste substanțe chimice iritante stresează puternic căpușa. În loc să cadă, parazitul are un reflex de apărare și regurgitează agresiv, vărsând conținutul stomacal direct în sângele uman cu care este conectat. Din acest motiv, intervenția corectă din primele ore poate schimba semnificativ prognosticul, iar extragerea mecanică făcută corect rămâne procedura recomandată.
