Anvelopele care ating aripa după modificarea mașinii pot primi spațiu suplimentar prin plierea marginii interioare a acesteia. Procedeul se numește rularea aripii și este folosit pentru a elimina frecarea, însă presupune riscuri pentru vopsea și caroserie. Alternativa acționează asupra suspensiei, cu un compromis la confort și la ținuta de drum.
Rularea eliberează spațiul ocupat de buza aripii
La majoritatea aripilor de oțel montate din fabrică, marginea pasajului roții este îndoită spre interior la aproximativ 90 de grade. Această buză rigidizează panoul și îi asigură un contur finisat. Poziția ei devine o problemă când o anvelopă mai mare sau coborârea mașinii aduce roata prea aproape de tablă.
Contactul poate avea o consecință directă asupra pneului: muchia metalică poate fi suficient de ascuțită pentru a tăia flancul, adică partea laterală a anvelopei. Intervenția urmărește retragerea acestei margini din spațiul în care ajunge roata atunci când suspensia lucrează.
Prin rulare, buza se îndoaie până când stă lipită de interiorul aripii. De obicei, chiar plierea acestei porțiuni mici este suficientă pentru oprirea frecării. Câștigul depinde însă de mașina pe care se execută operația.
SlashGear relatează că măsurătoarea de aproximativ 3/8 inch provine de la revista americană de restaurare auto AutoRestorer. Revista a obținut acest spațiu suplimentar după ce a rulat aripile propriei mașini de test. Valoarea descrie rezultatul obținut pe acel automobil, iar câștigul de spațiu poate varia de la o mașină la alta.
Aspectul exterior poate rămâne aproape neschimbat. Porțiunea prelucrată se află în interiorul pasajului roții, astfel că o lucrare bine executată este greu de observat din afara mașinii.
Presiunea se mărește puțin la fiecare trecere
Unealta folosită de obicei este o rolă pentru aripi, susținută de un braț lung de oțel care se fixează de butucul roții. Rola apasă pe marginea interioară și permite prelucrarea acesteia de-a lungul arcului pasajului.
Operația are trei etape succesive:
- Se încălzește vopseaua de pe marginea aripii cu un pistol cu aer cald. Scopul este păstrarea flexibilității stratului de vopsea în momentul îndoirii tablei, pentru a reduce probabilitatea apariției crăpăturilor.
- Se aduce rola în contact cu buza și se apasă pe aceasta, deplasând unealta de-a lungul arcului roții. Presiunea este aplicată pe traseul marginii care trebuie pliată.
- Se repetă trecerile, cu puțin mai multă presiune de fiecare dată, până când marginea ajunge lângă suprafața interioară a aripii. Plierea progresivă ajută pasajul roții să își păstreze forma în timpul lucrării.
AutoRestorer recomandă ca, în timpul rulării, vopseaua de pe marginea aripii să fie menținută între 150 și 170 de grade Fahrenheit. Revista indică folosirea unui termometru cu infraroșu pentru a urmări temperatura stratului încălzit pe parcursul lucrării.
Vopseaua, tabla și chitul pot fi afectate
Încălzirea atentă nu garantează păstrarea intactă a finisajului: vopseaua poate crăpa chiar și în aceste condiții. Riscurile lucrării țin și de modul în care este pliat metalul, precum și de eventualele reparații făcute anterior pe aripă.
- O intervenție grăbită sau o apăsare neuniformă poate deforma tabla. Urmarea vizibilă este un aspect ondulat al suprafeței aflate deasupra pasajului roții.
- Pe o aripă reparată cu chit de caroserie, materialul de umplere poate crăpa când marginea este rulată. Chitul nu are capacitatea metalului de a se flexa odată cu îndoirea.
- Apa și murdăria aduse de pe drum se pot acumula în pliul nou format, unde poate începe să apară rugina. În configurația inițială, marginea interioară contribuie tocmai la îndepărtarea lor de panou.
Anvelopele mai late pot reduce distanța prevăzută din fabrică
În configurația de fabrică, producătorii lasă suficient spațiu pentru anvelope inclusiv la comprimarea completă a suspensiei și la bracarea maximă, când roțile sunt întoarse până la capăt. Montarea unor pneuri mai late sau reducerea înălțimii mașinii poate modifica această distanță.
Frecarea poate apărea doar ocazional, în momentul comprimării suspensiei. Două situații descrise sunt trecerea prea rapidă peste un limitator de viteză și efectuarea unui viraj peste o adâncitură a drumului.
Limitatoarele mai înalte reduc deplasarea roții
Suspensia are limitatoare de cursă, mici perne din cauciuc sau spumă care restrâng comprimarea acesteia. Înlocuirea lor cu unele mai înalte ori adăugarea unui distanțier scurtează cursa disponibilă, astfel încât anvelopa să nu mai ajungă la marginea aripii.
Această soluție are un efect asupra comportamentului mașinii în mers: cu mai puțină cursă disponibilă pentru suspensie, denivelările mari se simt mai dur, iar ținuta de drum are de suferit.
