Ramele de PVC îngălbenite se pot curăța cu o soluție simplă din oțet alb și apă, lăsată să acționeze 10-15 minute. Pentru profilele albe, și praful de copt amestecat cu apă poate ajuta, dar aici timpul de așteptare urcă la cel puțin 30 de minute. Diferența contează: fiecare metodă lucrează în alt ritm, iar dacă te grăbești ajungi să freci prea tare și poți strica suprafața.
Îngălbenirea tâmplăriei apare des după expunere îndelungată la razele UV și la vreme schimbătoare. În unele cazuri ține de calitatea materialului. În altele, problema vine chiar din întreținere: clorul, diluanții și materialele abrazive pot afecta definitiv suprafața. După asta, plasticul prinde mai ușor murdărie, fum de țigară și grăsime.
Primul pas este să îndepărtezi praful grosier prin măturare sau aspirare. Dacă sari peste etapă și începi direct cu o cârpă umedă, particulele dure se plimbă pe profil și pot lăsa zgârieturi. Apoi folosești o cârpă moale, umezită, și ștergi de sus în jos. Mișcările circulare nu sunt recomandate, pentru că pot zgâria profilul. Nici frecarea uscată nu ajută: electrizează plasticul și atrage din nou praful și murdăria.
Înainte să aplici orice soluție pe toată rama, fă un test pe o zonă mică și discretă. Măsura ajută mai ales dacă profilul este deja sensibil sau ușor matuit. Pentru murdărie ușoară sau îngălbenire apărută recent, începi cu varianta cea mai simplă: apă caldă cu săpun lichid sau detergent de vase.
La mijloc, merită păstrate soluțiile blânde, care curăță fără să agreseze PVC-ul. Potrivit Revista Ioana, una dintre variante este amestecul de oțet alb și apă în proporții egale sau 1 cană de oțet alb cu 4 căni de apă fierbinte, nu clocotită. Soluția se pulverizează, se lasă 10-15 minute, apoi se șterge. Mai poți folosi bicarbonat de sodiu cu puțină apă, sub formă de pastă. Se aplică pe zonele îngălbenite, se lasă câteva minute, se freacă ușor și se clătește.
Tot local se poate aplica pastă de dinți albă, în cantitate mică, urmată de frecare delicată și clătire bine cu apă. O altă variantă este acidul citric, lăsat câteva minute și apoi șters cu o cârpă umedă. Pentru profilele albe, mai pot fi folosite praful de copt amestecat cu apă, cu timp de acțiune de cel puțin 30 de minute, și spuma de ras.
Dacă petele sunt mai grele, de culoare, lac sau alte urme încăpățânate, spirtul sau alcoolul pot ajuta. Aici contează să lucrezi local și cu atenție. Soluțiile cu concentrație mare de alcool pot atrage mai mult praf pe sticlă, așa că nu sunt potrivite pentru aplicare la întâmplare pe suprafețe mari.
Există și produse dedicate. „Soluția de curățare PVC 10” este indicată ca detergent ușor pentru PVC alb și dur, iar „GreenteQ Plastic Cleaner 20” pentru PVC colorat, inclusiv maro. La ramele care nu sunt albe, alegerea produsului potrivit contează la fel de mult ca tehnica de curățare.
Greșelile apar mai ales la produsele prea agresive. Clorul poate lăsa urme pe termen lung, pentru că înălbitorii care îl conțin oxidează suprafața plasticului și pot duce în timp la îngălbenire permanentă. La fel de riscante sunt praful de curățat, bureții de sârmă și șmirghelul. Toate zgârie profilul și îl fac mai predispus să rețină murdărie.
Și solvenții pe bază de petrol afectează PVC-ul. Acetona, benzina, gazul, diluanții și metanolul sunt dăunătoare profilului. Nici spălarea la înaltă presiune nu este o idee bună, pentru că poate deteriora garniturile și suprafața moale a plasticului. Dacă profilul a devenit poros din cauza unor astfel de produse, începe să absoarbă mai ușor fumul de țigară și grăsimea, iar îngălbenirea se îndepărtează mult mai greu.
Există și situații în care aspectul nu mai poate fi readus complet. După expunere lungă la UV și la variații de vreme, îngălbenirea poate deveni ireversibilă. Și tâmplăria de calitate inferioară este mai predispusă la astfel de schimbări de culoare. În aceste cazuri, curățarea poate împrospăta aspectul, dar nu îl aduce complet la starea inițială. Vopsirea nu rezolvă elegant problema, pentru că vopseaua nu aderă bine pe PVC, nu rezistă mult și degradează aspectul inițial al profilului.
