Repararea unui frigider sau a unei mașini de spălat poate ajunge aproape la prețul înlocuirii, mai ales când aparatul este vechi și piesele se găsesc greu. Alegerea variantei mai avantajoase cere compararea cheltuielii de acum cu energia consumată și cu perioada în care aparatul mai poate fi utilizat.
„În momentul în care tehnologia avansează, iar clienții își doresc produse mai eficiente, mai moderne, cu mai multe opțiuni, care să ocupe cât mai puțin loc și care să fie și convenabile ca preț, producătorii ajung să creeze produse care nu mai pot fi reparate”, a declarat Adrian Asoltanie, expert în educație financiară, pentru Adevărul.
Primul pas este diagnosticul, urmat de deviz, adică estimarea costului intervenției. Înainte de orice plată se verifică dacă mai este valabilă garanția aparatului.
Devizul se compară cu prețul înlocuirii și cu durata de utilizare
După identificarea defecțiunii, verificările care ajută la luarea deciziei sunt:
Costul complet al intervenției: suma pentru reparare se pune alături de prețul aparatului nou luat în calcul.
Vechimea și starea aparatului: contează cât timp ar mai putea funcționa după intervenție și probabilitatea unor defecțiuni suplimentare.
Piesele și service-ul: se verifică disponibilitatea componentelor necesare și posibilitatea reparării modelului respectiv.
Consumul electric: economia pe care ar aduce-o în timp un model mai eficient se raportează la suma necesară cumpărării lui.
Reparația poate fi alegerea mai avantajoasă pentru un aparat cumpărat relativ recent, dacă există piese și remedierea are un cost rezonabil. În schimb, un istoric de defecțiuni repetate, însoțit de intervenții scumpe, poate justifica achiziția altuia.
La frigider, consumul merită o atenție aparte: aparatul funcționează permanent. Un model nou, eficient energetic, poate micșora factura de electricitate, însă economiile obținute trebuie cântărite împreună cu prețul de cumpărare.
Pragul de 20-30% descrie alegerile consumatorilor
Un studiu realizat în Franța arată că oamenii tind să accepte reparația dacă suma cerută se încadrează în 20-30% din prețul plătit inițial pentru produs. Este o observație despre comportamentul cumpărătorilor, nu o limită valabilă pentru rentabilitatea oricărei intervenții.
Costul a fost explicația dată de 61% dintre participanții la un sondaj european din 2025 care abandonaseră repararea unui produs ieșit din garanție. O analiză publicată la 8 septembrie 2026 indica o rată a reparării aparatelor defecte de 18% pentru Franța, față de 15% pentru Belgia.
Exemplele europene arată cât de mult poate cântări o singură intervenție:
Mașină de spălat: într-un caz, reparația ajungea la 280 de euro. Cu aceeași sumă putea fi cumpărat un aparat nou.
Aspirator fără fir: o baterie de înlocuire costa 281 de euro, reprezentând 56% din valoarea inițială a aparatului.
Telefoane din game superioare: unele ecrane de schimb aveau prețuri de peste 400 de euro, la care se adăugau manopera și transportul.
Ultimele două exemple provin din verificarea făcută în iunie 2026, în șase țări ale Uniunii Europene, de organizația europeană a consumatorilor (BEUC). Sumele privesc componentele respective, nu reprezintă tarife generale de reparație.
Componentele electronice pot limita posibilitatea reparării
Despre dificultățile întâlnite la intervențiile tehnice, specialistul spune: „Toate lucrurile sunt extrem de sofisticate, cu senzori, cu plăcuțe de bază, cu cipuri, cu componente electronice foarte sofisticate, care pur și simplu nu pot fi reparate de omul obișnuit sau chiar de meșteri din domeniul respectiv”.
Lansarea succesivă a unor modele noi și aprovizionarea dificilă cu componente pot scumpi repararea. În unele situații, intervenția ajunge să nu mai fie posibilă.
La compararea unui aparat vechi cu unul nou intră în discuție și funcțiile promovate prin inteligență artificială sau prin ideea unui al șaselea simț al aparatului. „Astea intră mai degrabă în zona de marketing, după părerea mea, dar de asemenea pot înclina balanța mai degrabă către un produs mai nou”, apreciază Adrian Asoltanie, expert în educație financiară,.
Un preț ridicat nu garantează o viață mai lungă
Pentru fiecare model avut în vedere la cumpărare, verificarea trebuie să includă garanția, accesul la service și existența pieselor de schimb. Un aparat mai scump nu are automat și o durată de funcționare mai mare.
Unele produse ieftine sunt cumpărate cu intenția de a fi înlocuite dacă se defectează. „Te aștepți să se strice pentru că ai dat puțin pe el și ești pregătit mai degrabă să-l înlocuiești decât să încerci să repari produsul respectiv”, explică expertul.
În cazul anumitor echipamente profesionale și produse din game superioare, construcția permite schimbarea separată a componentelor. „În general, produsele din gama mai premium vor avea această opțiune de reparare. Vor fi gândite din start cu această posibilitate de service, de piese de schimb și, de asemenea, produsele profesionale, cele care sunt folosite de profesioniști în construcții sau în alte domenii”, precizează el.
Asoltanie leagă alegerea materialelor de frecvența cu care consumatorii renunță la produse: „De ce să folosești materiale de cea mai bună calitate când comportamentul consumatorului îți spune că își schimbă telefonul la 2 ani de zile sau la 3 ani?”.
Expertul amintește și uzura planificată: deciziile de proiectare și materialele alese pot influența perioada de utilizare. Conceptul nu dovedește că fiecare aparat care se defectează a fost fabricat cu intenția de a se strica.
Regulile europene prevăd stimulente pentru reparare
Uniunea Europeană a stabilit printr-o directivă măsuri pentru încurajarea reparațiilor. Statele membre aveau obligația transpunerii și aplicării lor începând cu 31 iulie 2026.
Pentru anumite categorii de bunuri, regulile cer producătorilor să asigure repararea într-un interval rezonabil și la un preț rezonabil. Obligația privește categoriile acoperite de directivă, nu orice produs.
Regulile europene prevăd și 12 luni suplimentare de garanție atunci când, în perioada garanției legale, consumatorul optează pentru reparare în locul înlocuirii produsului.
Aplicarea diferă însă între țări. În septembrie 2026, numai zece state membre îndepliniseră la termen obligația de transpunere, iar România nu se afla între ele.
Legislația europeană nu fixează o sumă maximă pentru reparații. Cerința unui preț rezonabil nu echivalează cu un plafon numeric al devizului.
