Curățarea petelor de mucegai trebuie însoțită de eliminarea umezelii care le întreține; altfel, acestea vor reapărea, cel mai probabil. O zonă mică poate fi curățată fără specialist, dar întinderea petelor și proveniența apei stabilesc limitele intervenției.
Informațiile au fost relatate de WebMD. Ca regulă orientativă, curățarea pe cont propriu este posibilă pentru o suprafață afectată mai mică de 10 picioare pătrate. Pentru probleme mai întinse sau deteriorări provocate de ape uzate ori altă apă contaminată, este indicată luarea în calcul a unui profesionist cu experiență în îndepărtarea mucegaiului.
Curățarea începe cu protecția și se termină cu uscarea
Pentru pereți și alte suprafețe din locuință, prima soluție de curățare poate fi apa cu detergent de vase. Pașii de lucru sunt:
- Se poartă o mască respiratorie de tip N95, mănuși și ochelari de protecție. Ferestrele și ușile se deschid pentru aerisire.
- Zona afectată se freacă folosind soluția de apă cu detergent de vase.
- Pentru petele care nu cedează la apă cu detergent, se poate folosi o soluție cu înălbitor: cel mult o cană la un galon de apă. Înălbitorul nu se amestecă cu amoniac, deoarece combinația poate produce un gaz toxic.
- Suprafața curățată se lasă să se usuce. Se remediază și problema care a produs umezeala, precum o scurgere sau o infiltrație.
Eliminarea tuturor sporilor din locuință nu este posibilă. Ei nu se pot dezvolta însă fără umezeală, iar reducerea acesteia ajută la oprirea dezvoltării mucegaiului.
Lemnul și hainele au nevoie de uscare și curățare separată
Lemnul afectat se usucă mai întâi cât mai bine, folosind căldură și aer uscat. În unele cazuri, mucegaiul poate fi îndepărtat prin frecare cu apă și detergent de vase.
Dacă această curățare nu este suficientă, o variantă este o soluție neacidă cu sodă de rufe sau fosfat trisodic, în proporție de 8-10 linguri la un galon de apă. Lemnul grav deteriorat poate necesita înlocuire.
Petele de pe haine se tratează cât mai repede. Dacă este posibil, articolele se scot afară, se periază și se lasă să se usuce la soare. Urmează spălarea cu detergent, clătirea și uscarea.
La nevoie, în apa de spălare poate fi adăugat un înălbitor sau un amestec de zeamă de lămâie și sare, cu respectarea cerințelor țesăturii. Eticheta trebuie verificată pentru articolele care necesită curățare chimică ori îngrijire specială.
Mirosul de umezeală poate indica pete ascunse
Mucegaiul poate avea aspect de depunere pufoasă, pată sau puncte negre, albe, portocalii, verzi ori maro. Petele se pot mări pe măsură ce se dezvoltă.
Uneori, singurul indiciu este un miros de umezeală sau de pământ. În acest caz, verificarea trebuie să ajungă și sub covoare, în spatele tapetului și al dulapurilor.
Baia, bucătăria, spălătoria, subsolul și spațiile de sub casă sunt locuri în care umezeala favorizează dezvoltarea mucegaiului. Acesta poate crește pe pereți, aparate electrocasnice, covoare, mobilier, plante în ghiveci și chiar pe teancuri de cărți sau ziare.
Verificarea locuinței este necesară după scurgeri din acoperiș ori instalații care pot reține umezeală în pereți, precum și după inundarea subsolului, când apa poate rămâne în covoare și la baza pereților. Alte semne sunt deteriorările produse de apă la ferestre sau uși exterioare, deformarea pereților ori a podelelor și petele de apă.
Depunerile superficiale care cresc într-un strat plat pe pereții dușului sau pe pervazuri și se curăță ușor indică, la rândul lor, prea multă umezeală. Chiar dacă nu pătrund adânc în materiale, cauza trebuie remediată.
Testarea tipului de mucegai este rareori primul pas util
Dacă mucegaiul este vizibil, identificarea tipului prin teste este, de regulă, inutilă. Prioritatea este îndepărtarea lui și împiedicarea reapariției.
Kiturile pentru acasă folosesc adesea recipiente în care se adună și cresc sporii din aer. Rezultatul poate crea impresia înșelătoare a unei probleme, deoarece, în condiții potrivite, mucegaiul poate crește într-un asemenea recipient în aproape orice cameră.
O investigație profesională poate fi utilă dacă există suspiciunea unor zone ascunse afectate sau dacă, după curățare, persistă îndoiala că mucegaiul a fost îndepărtat complet. Pentru intervenție contează experiența specialistului și respectarea standardelor profesionale de lucru.
Printre tipurile întâlnite frecvent în interior se numără Cladosporium, Penicillium și Aspergillus. Stachybotrys chartarum, numit adesea mucegai negru, este mai rar, poate avea și culoare verde închis și prezintă aceleași riscuri ca alte tipuri de mucegai din locuință.
Umiditatea se măsoară, iar zonele ude se usucă în 24-48 de ore
Umiditatea interioară se menține sub 60%, dacă este posibil. Se măsoară cu un higrometru, un aparat pentru umiditatea relativă a aerului. Dezumidificatoarele și aparatele de aer condiționat pot ajuta la reducerea umezelii.
Dacă apar picături pe ferestre sau umezeală pe alte suprafețe, umidificatorul se oprește ori se reglează. Zonele ude trebuie uscate în 24-48 de ore pentru a împiedica dezvoltarea mucegaiului.
În perioadele reci, încălzirea locuinței ajută la limitarea condensului. Pe măsură ce temperatura scade, aerul poate reține mai puțină apă, iar umezeala se depune pe suprafețele reci. Izolarea pereților exteriori, a podelelor și a ferestrelor poate reduce depunerea umezelii.
Ușile dintre camere se deschid pentru circulația aerului și pentru ca aerul cald să ajungă la suprafețele reci. Ventilatoarele și îndepărtarea mobilierului de colțurile pereților pot îmbunătăți circulația.
La aerul condiționat, tăvile de condens se păstrează curate, iar conductele de evacuare trebuie să rămână libere. Un aparat supradimensionat sau un debit de aer insuficient poate elimina necorespunzător umezeala.
Un specialist în instalații de încălzire și răcire poate verifica dimensionarea și funcționarea sistemului, pierderile de aer din conducte și circulația către fiecare cameră.
Fiecare încăpere are puncte în care se adună apa
Controlul umezelii presupune verificări diferite în baie, bucătărie și spațiile pentru rufe:
- În bucătărie, ventilatoarele de evacuare se folosesc la gătit, spălat vase și curățenie. Aerul umed trebuie scos în exterior, nu în pod. Se verifică eventualele scurgeri de lângă chiuvetă, instalația pentru gheață a frigiderului și celelalte surse de apă. Tava de condens a frigiderului se golește și se curăță când este necesar.
- În baie, ventilatorul evacuează umezeala afară, iar fereastra se deschide în timpul dușului. Se repară scurgerile de lângă lavoar și cadă. Covoarele mici, care pot fi ridicate și spălate frecvent, sunt o opțiune în locul mochetei pe toată podeaua. Prosoapele ude nu se lasă pe jos sau în coșul de rufe.
- La uscătorul de rufe, aerul se evacuează în exterior. Tubul se verifică pentru dopuri de scame și găuri prin care poate scăpa aerul, iar curățarea lui se face cel puțin o dată pe an. Dacă este deteriorat, se înlocuiește cu un tub metalic. Hainele umede nu se lasă în coș sau în uscător, ci se spală și se usucă prompt.
La subsol, apa trebuie oprită înaintea finisajelor
Scurgerile și infiltrațiile se repară, inclusiv cele prin podeaua sau pereții subsolului. Jgheaburile trebuie să funcționeze, iar terenul din jurul casei să conducă apa în direcția opusă clădirii.
Dacă apa vine din exterior, lucrările pot varia de la o simplă amenajare a terenului până la săpături ample și hidroizolare.
În spațiile de sub casă, pământul poate fi acoperit cu folie de plastic pentru a limita umezeala venită din sol. Apa acumulată și pământul ud se usucă însă mai întâi cu ventilatoare. Spațiul trebuie ventilat, inclusiv prin montarea unor guri de aerisire în pereții exteriori, dacă este necesar.
În subsol se poate lua în calcul vopsirea pardoselii de beton și folosirea covoarelor care pot fi ridicate, în locul mochetei întinse pe toată suprafața. Dacă se montează mochetă peste beton, poate fi necesară o barieră de vapori din folie de plastic, acoperită cu un strat de izolație și placaj.
Pereții subsolului nu se finisează cu izolație și plăci de gips-carton decât dacă spațiul este foarte uscat.
Persoanele cu alergii sau astm pot fi mai sensibile
Sporii circulă zilnic prin aer și, în cantități mici, sunt de obicei inofensivi. Problemele pot apărea când ajung pe suprafețe umede, se dezvoltă și eliberează alți spori care pot fi inhalați. Efectele depind de tipul de mucegai, sensibilitatea persoanei, cantitatea și durata expunerii.
Reacțiile alergice sunt cel mai frecvent efect asupra sănătății și pot include secreții nazale, strănut, tuse și respirație șuierătoare. Iritațiile ochilor, pielii, nasului și gâtului pot apărea și la persoane fără alergii. Secrețiile nazale sau mâncărimea ochilor resimțite într-o zonă umedă a casei pot fi un indiciu al expunerii.
Infecțiile fungice ale ochilor sunt rare și apar, de obicei, după o leziune oculară sau în cazul unei infecții fungice în sânge. Ele pot apărea și în urma folosirii lentilelor de contact curățate necorespunzător.
Mucegaiul poate agrava astmul existent sau poate crește riscul de apariție a acestuia, copiii fiind deosebit de vulnerabili. Astmul presupune inflamarea căilor respiratorii și dificultăți de respirație. Aspergillus fumigatus este asociat în mod deosebit cu astmul fungic, care poate crește secreția de mucus și bloca aceste căi.
Pe lângă persoanele cu alergii și astm, pot fi mai sensibili sugarii și copiii, vârstnicii, persoanele cu boli pulmonare cronice și cele cu imunitatea slăbită din cauza infecției cu virusul imunodeficienței umane, a cancerului, bolilor hepatice sau chimioterapiei.
La persoanele cu imunitate slăbită ori cu afecțiuni pulmonare precum emfizemul, tuberculoza sau sarcoidoza avansată, mucegaiul poate infecta plămânii și provoca un tip de pneumonie.
Prețul unei intervenții depinde și de locul afectat
Amploarea problemei, tipul mucegaiului și zona locuinței în care se află influențează costul îndepărtării profesionale. Intervalul orientativ indicat în dolari merge de la câteva sute la câteva mii de dolari.
