Mulți români caută soluții naturale pentru problemele de ficat și aleg ceaiul de anghinare cu speranța că poate rezolva afecțiuni hepatice serioase. În realitate, această infuzie are un rol bine definit, dar limitat. Planta conține cinarină și acid clorogenic, substanțe active cunoscute pentru stimularea secreției biliare și pentru sprijinul oferit digestiei. Totuși, ceaiul nu este un tratament pentru ciroză sau hepatite virale, ci acționează doar ca adjuvant.
Anghinarea, cunoscută în botanică sub numele de Cynara scolymus, are un profil fitochimic studiat de mult timp. Efectele sale sunt legate în special de trei compuși: cinarina, acidul clorogenic și polifenolii. Cinarina influențează metabolismul lipidelor, reducând producția internă de colesterol și favorizând eliminarea acestuia prin bilă. Acidul clorogenic are rol antioxidant și neutralizează radicalii liberi înainte ca aceștia să afecteze membranele celulare, iar polifenolii completează acest efect protector.
În timp, consumul constant de extracte din Cynara scolymus poate contribui la scăderea colesterolului total, în special a fracțiunii LDL. Efectul nu apare imediat, ci după o administrare susținută timp de mai multe săptămâni. La nivel digestiv, beneficiile pot fi observate mai repede. Ceaiul de anghinare poate reduce balonarea, senzația de greutate după masă și flatulența, deoarece stimulează secreția sucurilor gastrice și relaxează musculatura netedă a tubului digestiv. Astfel, mai ales alimentele bogate în grăsimi animale sunt procesate mai ușor, tranzitul intestinal revine la un ritm normal, iar presiunea abdominală scade.
La nivelul ficatului și al bilei, cinarina are o acțiune dublă. Mai întâi stimulează hepatocitele să producă mai multă bilă, efect numit acțiune coleretică. Apoi determină contracția colecistului și evacuarea bilei în duoden, ceea ce poartă numele de acțiune colagogă. Acest mecanism poate susține digestia și este folosit frecvent ca adjuvant în colecistită și în dischinezia biliară, cunoscută popular drept bilă leneșă. Potrivit informațiilor prezentate de Jurnalulnational, drenajul corect al bilei ajută la prevenirea inflamațiilor și la oprirea formării mâlului biliar.
Frunzele de anghinare oferă și protecție pentru celula hepatică. Antioxidanții din plantă pot neutraliza toxinele și pot crea condiții favorabile refacerii țesutului hepatic afectat, motiv pentru care infuzia este inclusă și în gestionarea steatozei hepatice, adică ficatul gras. Cu toate acestea, limitele sunt clare. Ciroza produce cicatrici definitive pe ficat, iar nicio plantă nu poate dizolva această fibroză. În același timp, hepatitele virale provocate de virusurile B sau C răspund doar la tratamente antivirale specifice recomandate de medicul infecționist. Ceaiul doar susține funcția hepatică și poate reduce inflamația de fond, fără să elimine virusul și fără să refacă un ficat cirotic.
Prepararea corectă este esențială pentru păstrarea substanțelor active. Farmaciștii recomandă 5 până la 7 grame de plantă uscată și tăiată mărunt pentru o singură doză, echivalentul unei lingurițe cu vârf sau al unei linguri rase, în funcție de gradul de mărunțire. Se folosesc 200 până la 250 mililitri de apă adusă la punctul de fierbere clocotită. Apa se toarnă peste plantă într-un vas de sticlă sau porțelan, deoarece recipientele din metal pot altera anumiți compuși fitochimici prin oxidare. Vasul se acoperă imediat, iar infuzarea trebuie să dureze între 10 și 15 minute. Un timp mai scurt nu extrage principiile amare, iar unul mai lung face băutura excesiv de amară. La final, infuzia se strecoară printr-o sită fină.
