Aerisirea poate ajuta un calorifer cu partea superioară rece, dar nu îndepărtează depunerile care împiedică trecerea apei. Locul în care radiatorul rămâne rece și felul în care încălzesc celelalte calorifere stabilesc de unde încep verificările și când este necesar instalatorul.
Un radiator rece se verifică diferit de o instalație întreagă fără căldură
Prima comparație se face cu încălzirea pornită, după ce caloriferele au avut timp să se încălzească. Dacă unul singur rămâne rece, verificările pornesc de la acesta. Când problema apare în toate camerele, comenzile încălzirii și centrala au prioritate.
La centrala proprie se controlează dacă este activată încălzirea, nu doar prepararea apei calde, și dacă există un cod de eroare pe afișaj. Modul de vară trebuie exclus. Pentru orice eroare se urmează instrucțiunile aparatului, fără intervenții asupra componentelor.
În locuințele racordate la încălzirea centralizată, lipsa căldurii în toate caloriferele se anunță asociației și furnizorului. Utilizatorul poate solicita furnizorului repararea defecțiunilor instalațiilor de distribuție.
Pentru locuințele încălzite cu pompă de căldură, se verifică funcționarea aparatului, eventualele zgomote neobișnuite și dacă frunzele sau alte resturi obturează unitatea exterioară.
Înainte de aerisire sau de chemarea instalatorului, sunt utile următoarele controale:
La termostatul de cameră se verifică programul, bateriile, dacă modelul le folosește, și temperatura selectată: aceasta trebuie să solicite pornirea centralei. Ridicarea exagerată a temperaturii cerute nu grăbește încălzirea camerei.
La radiator se deschide capul termostatic conform propriilor marcaje. Cifrele acestuia nu reprezintă temperaturi identice pentru toate modelele; robinetul controlează cantitatea de apă caldă care intră.
Se controlează robinetul de retur, pe unde apa părăsește caloriferul. O piesă care nu poate fi identificată sau care opune rezistență nu se forțează și nu se demontează.
Mobilierul și draperiile se îndepărtează din fața radiatorului, pentru a nu reține căldura în spatele lor. O mască poate încălzi excesiv zona robinetului termostatic, care ajunge să sesizeze o temperatură diferită de cea a camerei.
Zona rece indică ce problemă trebuie urmărită
Un radiator mai cald la bază și rece în partea superioară poate avea aer acumulat, mai ales dacă se aud gâlgâituri. Aerul ocupă spațiul în care ar trebui să ajungă apa caldă, iar încălzirea devine neuniformă.
O diferență mică între partea superioară și cea inferioară este normală: apa pierde căldură pe traseul prin radiator. Situația care necesită verificare este o suprafață mare, aproape rece, în partea de jos, în timp ce camera nu ajunge să se încălzească.
Viessmann UK asociază partea superioară caldă și baza rece cu posibile depuneri, rugină ori un debit redus de apă. Fragmentele de rugină circulă prin conducte, iar în zonele cu apă dură se poate acumula și calcar. Aceste depuneri pot forma blocaje; aerisirea repetată nu le elimină.
Dacă întregul calorifer este rece, dar conducta de alimentare este caldă, poate exista un robinet închis sau un ventil blocat. Căldura țevii, luată separat, nu stabilește diagnosticul. Dacă robineții sunt deja deschiși, instalatorul trebuie să controleze ventilul și circulația apei.
Când ultimele radiatoare ale locuinței încălzesc slab, cele apropiate pot primi mai multă apă caldă decât cele îndepărtate. Într-o casă cu etaj, caloriferele calde sus și reci la parter pot indica tot o distribuție dezechilibrată. Reglarea circulației în ansamblul instalației revine specialistului.
Aerisirea începe numai după răcirea instalației
Instrucțiunile radiatorului stabilesc procedura potrivită. În lipsa lor sau dacă aerisitorul nu poate fi recunoscut, se cere ajutor, fără desfacerea altor piese.
Vaillant UK recomandă oprirea încălzirii și răcirea caloriferelor și conductelor aproximativ o oră înainte de aerisire, cu posibilitatea unei așteptări de două ore pentru precauție. Robinetele termostatice se lasă complet deschise, dar instalația rămâne oprită.
Pregătirea și manevrarea aerisitorului se fac astfel, în măsura în care instrucțiunile modelului permit:
Se pregătesc cheia de aerisire sau șurubelnița potrivită formei aerisitorului, un recipient pentru apă, o cârpă și mănuși. Apa evacuată poate fi colorată, astfel că pardoseala și peretele trebuie protejate.
Recipientul se așază sub aerisitor, iar deschiderea se face lent, în sens invers acelor de ceasornic. În ghidul producătorului, un sfert până la jumătate de tură este suficient; deschiderea nu se continuă după apariția șuieratului.
Când aerul nu se mai aude și începe să curgă numai apă, se lasă să iasă o cantitate mică, apoi se închide în sensul acelor de ceasornic. Strângerea excesivă poate deteriora piesa.
Se tratează radiatoarele cu semne de aer acumulat. În locuințele cu mai multe niveluri, ordinea recomandată începe la parter și continuă la etaj.
Aerisirea făcută fără nevoie poate evacua doar apă. Dacă manevra nu aduce nicio schimbare, nu se repetă; dacă devine necesară frecvent, instalația trebuie verificată.
Presiunea se citește la rece, înainte de repornire
După aerisire, manometrul sau afișajul centralei se controlează înainte de repornirea încălzirii. Pentru mai multe modele, intervalul uzual la rece este de 1-1,5 bar, însă reperul obligatoriu rămâne cel din manualul aparatului.
Eliminarea aerului poate reduce presiunea și poate declanșa o avertizare. Completarea cu apă se face exclusiv după procedura modelului. O valoare sub 0,5 bar înseamnă presiune foarte mică și poate semnala o pierdere de apă, fără ca simpla citire să arate cauza.
Dacă este necesară completarea de multe ori într-un an, în loc de una sau două intervenții, se solicită verificarea instalației. La fel se procedează când presiunea scade din nou după completare.
O creștere mai mare de 1 bar între instalația rece și cea încălzită poate indica o problemă la vasul de expansiune, conform Worcester Bosch. Această piesă preia dilatarea apei la încălzire.
După repornire se urmărește dacă radiatoarele se încălzesc uniform și dacă zgomotele s-au redus. Persistența zonelor reci după verificările de bază cere intervenția unui instalator.
Pierderile de apă și piesele blocate cer intervenție specializată
Apa apărută la racorduri, un ventil care curge sau unul blocat sunt motive de oprire a verificărilor casnice. Pinul ventilului nu se forțează, iar radiatorul nu se desface.
Curățarea depunerilor și echilibrarea distribuției apei sunt lucrări pentru specialist. Dacă blocajele afectează mai multe radiatoare, poate fi necesară spălarea întregii instalații: procedeul folosește apă sub presiune și substanțe de curățare pentru evacuarea murdăriei.
Din 22 august 2010 se aplică prescripția tehnică ISCIR PT A1-2010. Aparatele de încălzire de până la 400 kW care intră în domeniul ei trebuie verificate tehnic la fiecare doi ani, prin firme autorizate. Producătorul sau firmele autorizate ISCIR se ocupă de întreținerea și repararea centralei.
Pentru verificarea sau revizia instalației de gaze este necesar un operator autorizat ANRE de tip EDIB. Contractul pentru lucrare se încheie înainte de intervenție.
Mirosul de gaz impune oprirea imediată a verificărilor. Se sting sursele de foc, se deschid ferestrele și ușile fără acționarea întrerupătoarelor ori folosirea aparatelor electrice, apoi se părăsește locuința și se apelează 112.