Boala cronică de rinichi poate avansa mult timp fără semne clare, iar acest lucru îi poate induce în eroare pe cei care se simt bine. La pacienții cu diabet, hipertensiune sau cazuri de boală renală în familie, absența simptomelor nu exclude problema. Până la apariția primelor manifestări, funcția rinichilor poate fi deja afectată în proporție de până la 80%.
Peste 800 de milioane de persoane din întreaga lume trăiesc cu boală cronică de rinichi, conform Organizației Mondiale a Sănătății și Societății Internaționale de Nefrologie. Diabetul și hipertensiunea arterială sunt principalele cauze.
Explicația pentru această evoluție tăcută ține de capacitatea rinichilor de a compensa mult timp. Dr. Srivatsa A, medic nefrolog și specialist în transplant renal la Apollo Hospitals din Bengaluru, explică mecanismul: „Rinichii au o rezervă funcțională extraordinară. Unitățile de filtrare sănătoase lucrează suplimentar pentru a compensa funcția celor afectate. Din cauza acestui mecanism de compensare, pacienții pot pierde până la 80% din funcția rinichilor înainte să apară primul semn vizibil al bolii.”
Pentru persoanele aflate în categoriile de risc, așteptarea simptomelor nu este o soluție. Depistarea precoce se face prin două investigații simple: un test de sânge pentru calcularea ratei de filtrare glomerulară estimate, eGFR, și un test de urină care măsoară cantitatea de albumină.
Când simptomele devin vizibile, boala se află deja în stadii avansate. Oboseala persistentă, greața, pierderea poftei de mâncare, mâncărimile intense, umflarea gleznelor, a picioarelor și a mâinilor, dar și dificultățile de respirație cauzate de anemie sunt semne care nu trebuie ignorate. Într-o analiză citată de Revista Ioana, dr. Srivatsa A precizează: „Atunci când simptomele apar în stadiile avansate, ele reflectă o afectare importantă a organismului. Pe măsură ce produșii reziduali se acumulează în sânge, pacienții pot prezenta oboseală persistentă, greață, pierderea poftei de mâncare și mâncărimi intense. Umflarea gleznelor, picioarelor și mâinilor apare deoarece rinichii nu mai pot regla eficient echilibrul lichidelor.”
Hipertensiunea afectează direct vasele fine de sânge care hrănesc rinichii. În timp, acestea se îngustează și se îngroașă, iar țesutul sănătos este înlocuit treptat cu țesut cicatricial. Dr. Srivatsa A descrie acest proces astfel: „Hipertensiunea cronică îngustează și îngroașă vasele fine de sânge care alimentează rinichii. Astfel, scade aportul de oxigen și nutrienți, iar țesutul sănătos este înlocuit treptat cu țesut cicatricial.”
Atunci când boala este descoperită din timp, există variante de tratament care pot încetini evoluția ei. Printre acestea se află inhibitorii SGLT2, medicamente dezvoltate inițial pentru diabet, care reduc presiunea asupra rinichilor și ajută la păstrarea funcției lor de filtrare. Dr. Srivatsa A arată că, la pacienții potriviți, agoniștii receptorilor GLP-1 și antagoniștii nesteroidieni ai receptorilor mineralocorticoizi reduc inflamația și încetinesc apariția cicatricilor.
Există însă și cazuri în care boala continuă să avanseze. Pentru pacienții care ajung să aibă nevoie de hemodializă, fistula arteriovenoasă devine esențială. Dr. Avik Bhattacharyya, medic radiolog intervenționist la CK Birla Hospitals, o numește „o linie de viață”. Un puls slab, umflarea sau durerea în zona fistulei impun consult medical urgent, pentru că un blocaj poate duce la pierderea accesului vascular.
Pentru persoanele cu diabet sau hipertensiune, miza este directă: un test de sânge și un test de urină pot face diferența între depistarea la timp a bolii și evoluția către dializă sau transplant.
