Grăsimea abdominală crește riscul de boli de inimă chiar și la un indice de masă corporală normal

Grăsimea abdominală crește riscul de boli de inimă chiar și la un indice de masă corporală normal

Mulți oameni se bazează pe Indicele de Masă Corporală (IMC) pentru a-și evalua greutatea, însă acest indicator poate fi înșelător. Un studiu pe termen lung, care a urmărit peste 260.000 de persoane timp de aproximativ 20 de ani, arată că grăsimea acumulată în zona taliei este un factor de risc cardiovascular mult mai important. Persoanele cu un IMC normal sau în categoria supraponderală, dar cu o circumferință a taliei sau un raport talie-șold ridicat, au prezentat un risc cu 15% până la 50% mai mare pentru majoritatea celor nouă afecțiuni cardiovasculare analizate.

Problema principală este că IMC-ul, calculat prin împărțirea greutății la înălțimea la pătrat, nu arată unde este localizată grăsimea. Aici intervine diferența esențială dintre două tipuri de grăsime. Grăsimea viscerală, cea care înconjoară organele interne din abdomen, este strâns legată de boli cronice precum diabetul și afecțiunile cardiace. În schimb, grăsimea subcutanată, aflată imediat sub piele, nu prezintă același nivel de risc.

Cifrele care arată riscul ascuns de IMC

Studiul a dezvăluit cât de des este ignorat acest risc. În grupul persoanelor cu un IMC considerat normal, 5% aveau o circumferință a taliei ridicată, iar 18% aveau un raport talie-șold crescut. Situația este și mai pronunțată la persoanele supraponderale conform IMC: 39% dintre acestea aveau talia prea mare, iar 40% aveau un raport talie-șold ridicat. Aceste date arată că un număr de pe cântar sau o încadrare generală nu reflectă întotdeauna pericolul reprezentat de grăsimea abdominală.

Folosirea măsurătorilor precum circumferința taliei (CT) și raportul talie-șold (RTS) oferă o imagine mai clară a riscului cardiovascular real. „Într-adevăr, se pare că circumferința taliei (CT) și raportul talie-șold (RTS) reclasifică riscul definit de pragurile tradiționale ale IMC”, a afirmat Michael J. Blaha, director de cercetare clinică la Johns Hopkins Ciccarone Center for the Prevention of Cardiovascular Disease. Cercetarea, parte a Cross Cohort Collaboration, a arătat că există persoane cu greutate normală din punct de vedere clinic, dar cu grăsime abdominală crescută și un raport talie-șold ridicat, asociate cu un risc mai mare pentru majoritatea afecțiunilor analizate, potrivit Revista Ioana.

Ce este de făcut pentru o evaluare corectă

Dacă IMC-ul tău te plasează în categoria normală sau supraponderală, nu te opri la această cifră. Tocmai în aceste grupuri, măsurarea taliei a identificat persoane cu risc cardiovascular crescut, risc care altfel ar fi trecut neobservat. Distribuția grăsimii este mai importantă decât cantitatea totală estimată de IMC. Pentru a-ți monitoriza corect sănătatea, poți folosi un simplu centimetru de croitorie pentru a-ți măsura talia și șoldurile.

Autorii studiului recomandă ca aceste măsurători să fie luate în calcul în mod curent la evaluarea riscului cardiovascular. Zeina A. Dardari, autorul principal al studiului, a insistat asupra importanței identificării grăsimii abdominale chiar și la persoanele cu un IMC în limite normale. „Încurajăm medicii să ia în considerare distribuția adipozității centrale pe întregul spectru al IMC atunci când evaluează riscul cardiovascular în setările de prevenție primară”, a declarat aceasta.