Un cumpărător de Iso Grifo trebuie să verifice înainte de toate seria, motorul și tipul caroseriei. Evaluările actuale pornesc de la aproape 300.000 de dolari pentru un coupé din 1967, trec de 400.000 de dolari în cazul unor mașini de 7 litri și depășesc 1,5 milioane de dolari pentru prototipuri și versiuni de competiție.
Au fost produse numai 402 exemplare între 1965 și 1974, iar diferențele dintre ele sunt importante, potrivit Jalopnik. Iso a montat motoare americane Chevrolet și Ford într-o caroserie italiană desenată de Giorgetto Giugiaro, cu un șasiu dezvoltat de Giotto Bizzarrini sub coordonarea fondatorului companiei, Renzo Rivolta.
Versiunea și caroseria schimbă evaluarea actuală
Intervalele de preț citate pentru principalele variante arată cât de mult contează configurația exactă:
- un Iso Grifo Coupe GL din 1967 este evaluat între 293.333 și 357.667 de dolari;
- un model de 7,0 litri din 1969 ajunge între 411.333 și 492.000 de dolari;
- exemplarele Targa din 1967 sunt evaluate între 369.667 și 436.333 de dolari;
- modelele de competiție A3/C și prototipul Grifo din 1963 valorează aproximativ 1,5 milioane de dolari sau mai mult.
Prototipul Iso Grifo A3/L Spider ocupă o categorie separată. Exemplarul unic, prezentat la Salonul Auto de la Geneva în 1964, a stat în celebra colecție de fiare vechi a lui Rudi Klein înainte de a fi licitat. A fost vândut de RM Sotheby’s în 2024 pentru 1,875 milioane de dolari. La aceeași licitație, un Grifo Series I aflat în stare degradată a obținut 162.400 de dolari.
Prețul ridicat nu este doar o caracteristică a pieței actuale. În 1967, un Iso Grifo costa aproximativ 14.000 de dolari, echivalentul estimat al circa 141.000 de dolari din 2026. Un Chevrolet Corvette coupé de bază costa atunci 4.388 de dolari, iar motorul L88 de 430 CP adăuga 947,90 dolari.
Ferrari 365 GTB/4 Daytona a intrat ulterior pe piață cu un preț de 19.500 de dolari, în 1968. Înaintea sa, Ferrari 330 GTS se afla într-o zonă de preț apropiată de cea cerută pentru Grifo.
Motorul separă versiunile de bază de mașinile de 7 litri
Gama de propulsoare a fost neobișnuit de variată pentru un automobil exotic european. Ferrari 365 GTB/4 folosea un V12 de 4,4 litri, Lamborghini Miura avea un V12 de 3,9 litri, iar Aston Martin DB5 era echipat cu un motor cu șase cilindri în linie de 4,0 litri. Iso a urmat modelul constructorilor americani, care ofereau mai multe motoare pentru aceeași mașină.
Motorul de bază al modelului Series I era un Chevy small-block de 327 inch cubi, cu o putere cuprinsă între 300 și 350 CP.
Mașinile Series II construite din 1972, cunoscute drept IR-8, au primit motorul Ford 351 Cleveland, care producea aproximativ 330 CP.
- Au fost vândute numai 37 de mașini cu motorul Ford 351 Cleveland;
Versiunea cu motor 427 a apărut pentru anul de model 1969, după ce Lamborghini Miura P400 S ajunsese la 370 CP, iar Ferrari 365 GTB/4 oferea 352 CP. Puterea de 435 CP permitea modelului Iso să depășească aceste valori.
Motorul nu încăpea sub capota inițială. Inginerii au adăugat o proeminență înaltă, supranumită pagodă sau penthouse, și au consolidat șasiul. Masa suplimentară din față afecta însă manevrabilitatea în comparație cu versiunile small-block.
Unele modele au primit un motor Chevrolet de 454 inch cubi, care producea 395 CP.
Iso a construit numai 66 de exemplare Grifo de 7 litri. Șase dintre ele au fost livrate inițial în Statele Unite, un detaliu care restrânge și mai mult oferta pentru colecționarii interesați de mașinile vândute de noi pe acea piață.
Versiunile big-block coborau accelerația până la 5,5 secunde
Versiunile small-block accelerau de la 0 la 60 mph în 7,2 secunde și atingeau o viteză maximă de 161 mph.
Aceste rezultate nu egalau performanțele unui Ferrari 330 GTC sau ale unui Chevrolet Corvette cu motor 427.
Modelele Series II cu motorul big-block Chevrolet de 454 inch cubi accelerau de la 0 la 60 mph în 5,5 secunde și atingeau aproximativ 165 mph.
Modelele Targa sunt cele mai rare versiuni de serie
Grifo este cunoscut în primul rând drept coupé, dar Iso a produs și mașini cu plafon detașabil. După prototipul Spider din 1964 au urmat 13 exemplare Series I Targa și numai patru Series II Targa. Toate au folosit motoare Chevrolet small-block.
Primul prototip Grifo fusese prezentat la Salonul Auto de la Torino în 1963. Primele mașini Series I au ajuns pe șosea în 1965, iar Targa a urmat în 1966. Versiunile cu motor big-block au apărut în 1968, înainte ca modelele Series II cu modificări de stil să debuteze în 1970.
Mașinile echipate cu Ford 351 Cleveland au intrat în gamă în 1972. Producția s-a oprit în 1974, anul în care Iso și-a închis porțile. Criza petrolului din 1973 ar fi putut contribui la dispariția modelului, alături de încheierea firească a unui proiect aflat de aproape un deceniu în producție.
Numerele de șasiu nu corespund direct producției de 402 mașini
Bilanțul folosit pentru producție cuprinde 321 mașini Series I, 79 mașini Series II și două prototipuri unice. Numerele de șasiu au ajuns însă până la 412, deoarece unele automobile trimise înapoi la fabrică pentru refacere primeau o identificare nouă.
Producția redusă a diferențiat Grifo de automobilele americane construite în volume mai mari. Alte modele europene cu motoare din Statele Unite au urmat o rețetă apropiată, printre ele Facel Vega HK500, Jensen Interceptor, De Tomaso Mangusta și Pantera.
Trei specialiști italieni au împărțit dezvoltarea mașinii
Renzo Rivolta a finanțat și a coordonat proiectul. Giorgetto Giugiaro a desenat caroseria, înainte de a semna și formele BMW M1 și ale primei generații Volkswagen Golf.
Giotto Bizzarrini, care lucrase anterior la automobile Ferrari, inclusiv la 250 GTO, a răspuns de inginerie. Șasiul său trebuia să transforme puterea motoarelor americane într-o mașină capabilă să concureze cu Lamborghini Miura și Ferrari 365 GTB/4.
Combinația dintre această echipă, varietatea motoarelor și producția oprită la 402 exemplare explică diferențele mari dintre mașinile rămase. Cumpărătorii întâlnesc astăzi configurații de la Series I cu small-block Chevrolet până la rarele Series II Targa și la cele 66 de automobile construite cu motorul de 7 litri.
