Pe 6 mai 2026, Josh Groban primește o recunoaștere supremă. Artistul va avea propria stea pe Hollywood Walk of Fame, o încununare a 25 de ani de carieră. Puțini știu însă că destinul său putea fi complet diferit, undeva între trucuri cu cărți de joc și monede dispărute.
Cum a ratat cariera de magician
V-ați gândit vreodată cum ar fi arătat lumea muzicii fără vocea lui? Pe când era doar un puști, tatăl său îl ducea des la un magazin de magie de pe Hollywood Boulevard. În drum spre casă, băiatul se plimba mereu pe faimoasa alee a stelelor, fascinat de lumea filmului și a muzicii. „Îmi amintesc că mă gândeam cât de absolut iconic și cool este că aceste nume sunt acolo jos”, povestește artistul vizibil emoționat. „Nici în cele mai nebunești vise ale mele nu m-am gândit că voi fi unul dintre ei.”
Iar lucrurile chiar puteau lua o întorsătură complet diferită. Groban a dat o audiție pentru a deveni membru junior la faimosul club Magic Castle, dar a dat-o în bară grav. „Moneda mea secretă a căzut pe jos, batista mi-a căzut din buzunar”, recunoaște el sincer. „Tot ce ar fi putut merge prost a mers prost și cred că este semnalul meu că am nimerit în jobul potrivit.”
Un drum atipic spre celebritate
Spre deosebire de alte vedete care rup topurile peste noapte, traiectoria lui a fost puțin diferită. Nu a urmat rețetele clasice de succes. „Nu am avut căile obișnuite pe care le au muzicienii când au succes, cum ar fi un hit la radio sau MTV sau acel gen de autostradă către celebritate”, explică el, într-un material publicat recent de Bravonet. Așa că a trebuit să inoveze constant. „Așa că tot ceea ce m-a făcut popular printre oameni s-a bazat cu adevărat pe trecerea în diferite forme de media.”
Înainte să-și lanseze măcar albumul de debut în 2001, a urcat pe scenă alături de legendara Celine Dion la premiile Grammy din 1999. Apoi a bifat o apariție memorabilă în serialul „Ally McBeal”, unde și-a demonstrat calitățile vocale în fața a milioane de telespectatori. Mai târziu, piesa lui „Believe” de pe coloana sonoră a filmului „The Polar Express” a devenit un hit de sărbători incontestabil. Pe bune, cine nu a ascultat-o măcar o dată în preajma Crăciunului?
Când băiatul serios face glume
Dar stai puțin. Deși muzica clasică și operatică îl definește, artistul nu s-a ferit niciodată de autoironie. L-ați văzut probabil jucând propriul rol în seriale de comedie (precum „It’s Always Sunny in Philadelphia” sau „Glee”) și chiar în producții polițiste ca „CSI: NY”. Ba chiar a înregistrat un duet memorabil cu simpaticul Oscar the Grouch și a bifat două spectacole pe Broadway care i-au adus nominalizări la premiile Tony.
Adevărul e că a știut exact cum să se reinventeze de fiecare dată.
Numai că presiunea de a menține o imagine impecabilă și-a spus cuvântul la început. „Există o parte din mine care este ciudată și spune glume, dar am simțit că trebuie să fiu tipul care este pe panou”, mărturisește starul. „Trebuie să fii tipul serios care cântă muzică serioasă. Ceva de genul «Glee» a fost modul meu de a mă elibera de tensiune pentru primii cinci ani foarte, foarte controlați ai carierei mele.”
Proiecte noi și un duet de suflet
Astăzi, la un sfert de secol de la debut, agenda lui e mai plină ca niciodată. Pregătește un turneu alături de Jennifer Hudson, se întoarce în Vegas cu spectacolul „Gems” la Caesars Palace și lansează albumul „Cinematic”. Noul disc include coveruri după teme muzicale celebre din „Skyfall”, „The Lion King” (Regele Leu) și „Against All Odds”.
Și totuși, piesa de suflet rămâne o variantă a melodiei „Moon River” din filmul „Breakfast at Tiffany’s”. Motivul este unul profund emoționant: cântă alături de tatăl său, Jack, care interpretează la trompetă. Deși inițial luase în calcul giganți precum Wynton Marsalis sau Terence Blanchard pentru solo-ul instrumental, și-a dat seama rapid că tatăl lui era alegerea perfectă. „Are 80 de ani și este duetul meu preferat pe care l-am făcut vreodată”, spune Groban cu o mândrie vizibilă.
Până la urmă, alegerile bune vin din suflet, nu din calcule de marketing. După cum o spune chiar el, sfatul suprem pentru orice artist la început de drum e simplu: „Tot ce ai este busola ta internă care îți spune, îmi dă asta pielea de găină sau nu?”
