De la 1 iulie intră în vigoare majorarea salariului minim la 4.325 lei. În această formulă, costul total suportat de angajator ajunge la 4.418 lei pentru fiecare salariat plătit la acest nivel.
Datele publicate arată că povara suplimentară trece de 280 de lei pe lună pentru fiecare angajat remunerat cu salariul minim. În același timp, beneficiul net pentru salariat este redus de scăderea facilității fiscale de la 300 la 200 de lei.
În companiile care folosesc pe scară largă salariul minim, mai ales în servicii livrate local și în firmele mici și mijlocii, ajustarea se vede direct în marjă, cash-flow și în capacitatea de a menține schema de personal. Potrivit Financiarul, profesorul de economie Radu Nechita a explicat că noul nivel este sustenabil doar dacă valoarea economică produsă de angajat acoperă costul complet al firmei. El a arătat că un salariu minim de 4.325 lei înseamnă o valoare a muncii de cel puțin 4.418 lei, pentru că acesta este costul total pentru angajator. Dacă munca salariatului valorează sub 4418 lei, angajatorul „cumpără” un serviciu la un preț mai mare decât „face”.
Consecințele diferă în funcție de regiune, domeniu și dimensiunea firmei. În zonele cu activitate economică mai slabă și pe piețe cu clienți cu venituri reduse, firmele au mai puțin spațiu pentru a muta costul în prețuri. În aceste situații apare riscul de restrângere a activității, concedieri sau mutare spre informalitate. Cei mai expuși sunt salariații cu experiență redusă, calificări mai slabe și flexibilitate mai mică.
Datele din piață indică faptul că angajații plătiți cu salariul minim au pierdut aproape 400 de lei din puterea de cumpărare în ultimul an, pe fondul unei inflații de 11%. Raportat la majorarea de 125 de lei discutată public, rezultă că avansul nominal nu acoperă scumpirile. Adrian Negrescu a rezumat această diferență astfel: „Creşterea salariului minim este ca o ştire la Radio Erevan.” El a adăugat: „De la 1 iulie, cei 125 de lei pe care îi primesc în plus românii se topesc practic în inflaţia de 11%.”
Același analist consideră că pentru companii, peste 280 de lei în plus lunar pentru fiecare salariat la minim reprezintă un efort greu de absorbit într-un context cu vânzări în scădere și blocaje financiare. Variantele rămase sunt reducerea personalului, plata la negru sau majorarea prețurilor. Ultima opțiune poate afecta competitivitatea dacă piața nu acceptă scumpirea. În plus, reducerea facilității fiscale de la 300 la 200 de lei micșorează diferența dintre costul suplimentar al angajatorului și câștigul net care ajunge efectiv la angajat.
Consultantul de business Sorin Spiridon spune că măsura era necesară, în condițiile în care România rămâne printre țările cu cele mai reduse salarii din Uniunea Europeană, iar inflația a afectat puternic puterea de cumpărare. Din punct de vedere managerial, efectul nu se oprește însă la angajații aflați exact la minim. În practică, creșterea împinge în sus și salariile imediat peste acest prag, ceea ce duce la compresie salarială și la presiune pentru recalibrarea grilelor interne.
Același consultant atrage atenția asupra start-up-urilor și firmelor aflate în primii doi ani de activitate, care lucrează de obicei cu resurse financiare limitate și își validează încă modelul de business. Pentru aceste companii, o creștere rapidă a costurilor fixe are un efect disproporționat față de o firmă matură. Radu Nechita mai arată că, atunci când concedierea nu este prima opțiune, angajatorul încearcă să crească productivitatea prin reducerea timpilor morți, norme mai ridicate, sarcini noi sau programare strictă în orele cu cerere maximă. Dacă nici această soluție nu acoperă costul complet al muncii, urmează renunțarea la angajat, restrângerea activității, închiderea firmei sau înlocuirea muncii cu capital.
După 1 iulie, primul indicator important pentru firme este ponderea salariaților plătiți la minim în costul total cu personalul. Cu cât această pondere este mai mare, cu atât impactul celor peste 280 de lei pe lună pentru fiecare angajat se mută mai repede în EBITDA și în lichiditate. Al doilea punct este capacitatea de transfer în preț, mai ales pentru firmele din servicii locale, care lucrează pe piețe cu clienți cu venituri reduse.
