Perspectivele economice ale Europei s-au înrăutățit dramatic, iar Fondul Monetar Internațional avertizează asupra riscului unei noi recesiuni. Conflictul din Iran a generat deja o explozie a prețului petrolului cu aproximativ 70%, în timp ce gazele europene se mențin la un nivel cu 45% peste cotațiile anterioare crizei, forțând o înăsprire a condițiilor financiare pentru companii.
Prognoze economice sumbre
Fondul Monetar Internațional trage un semnal de alarmă serios. O criză prelungită în Orientul Mijlociu riscă să arunce continentul într-o nouă recesiune. Deși economia europeană pare, la prima vedere, rezilientă, expunerea la șocurile externe este din ce în ce mai mare. Previziunile oficiale au fost deja retrogradate. Zona euro ar urma să înregistreze un avans de puțin peste 1% în 2026, în condițiile în care, înaintea războiului, proiecțiile indicau o creștere de 1.4%. V-ați gândit vreodată cât de repede se pot evapora aceste marje de creștere într-o economie interconectată?
Prezent la reuniunea miniștrilor de finanțe din zona euro, comisarul pentru economie Valdis Dombrovskis a fost tranșant. „Impactul economic global va depinde de modul în care va evolua conflictul din Orientul Mijlociu, în special asupra aprovizionării cu energie și a infrastructurii”, a declarat oficialul european. Acesta a avertizat ferm că blocul comunitar nu își permite să „repete greșelile trecutului”, subliniind că măsurile de sprijin guvernamental trebuie să fie temporare și bine direcționate.
Competitivitate europeană în pericol
Problema Europei este mai adâncă. Continentul se confrunta cu prețuri ridicate la energie chiar înainte ca războiul condus de SUA împotriva Iranului să perturbe piețele globale pe 28 februarie. Industria europeană a ajuns să plătească de două până la trei ori mai mult pentru energie comparativ cu rivalii din Statele Unite și China. Această diferență majoră de costuri erodează rapid competitivitatea companiilor.
Instituția financiară consideră, după cum notează Financiarul, că acest decalaj persistent reflectă o vulnerabilitate structurală a continentului, nu un simplu dezechilibru temporar. Tranziția către surse regenerabile, care reprezintă acum peste jumătate din producția de energie electrică a UE, ajută, dar protecția este doar parțială. Inflația rămâne ridicată din cauza presiunilor pe costuri, alimentate de scumpirea energiei și de blocajele din lanțurile de aprovizionare (un fenomen pe care mediul de afaceri l-a mai întâlnit în anii pandemiei). Când o fabrică din Germania plătește triplu pentru electricitate, costurile se transferă direct în prețul bunurilor importate în România. Iar scumpirea barilului de petrol se vede imediat pe panourile benzinăriilor.
Cifrele vorbesc de la sine.
Soluții cu dus și întors
Se caută soluții, dar nu toate sunt lipsite de riscuri. Un raport recent solicită reforme structurale rapide și menținerea angajamentelor pentru piața carbonului. Sistemul de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) susține progresul în adoptarea energiei eoliene și solare, iar abandonarea lui ar periclita eforturile de decarbonizare. Finalizarea pieței interne a energiei a devenit o urgență, iar pachetul privind rețelele, propus de Comisie în decembrie, reprezintă un „pas important”.
Iar președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a cerut Parlamentului și Consiliului să ajungă la un acord politic asupra propunerii până în vară. E drept că modernizarea infrastructurii va domina agenda politică și va genera, cel mai probabil, noi dispute între statele membre.
Dar există și capcane. Propunerea privind Legea acceleratorului industrial (IAA) este privită cu scepticism. Deși diversificarea lanțurilor de aprovizionare este utilă, normele de achiziții publice de tip „Fabricat în Europa” ar putea denatura piețele. Protejarea industriilor strategice este un obiectiv legitim, dar intervențiile statale trebuie limitate. Relaxarea normelor de concurență sau reducerea angajamentelor climatice ar putea slăbi iremediabil poziția Europei pe termen lung.
