Vor să cumpere un sat întreg pentru a-l salva de la dispariţie. Povestea fascinantă a locului părăsit, cu Biserică şi drum de marmură…

327

Povestea satului Alun, clădit la marginea carierei de marmură şi abandonat aproape în totalitate, a dat naştere unei iniţiative neobişnuite: mai mulţi tineri vor să cumpere casele părăsite, unele vechi de mai multe decenii, pentru a readuce la viaţă aşezarea din Ţinutul Pădurenilor.

Satul Alun din Ţinutul Pădurenilor mai are doi – trei locuitori, în funcţie de anotimpul în care este vizitat. Are însă peste 50 de case părăsite, o fostă şcoală şi un internat ruinate, o biserică din lemn veche de trei secole, dar închisă definitiv după 1990, o altă biserică de marmură şi un drum de marmură şi piatră, unic în România.

În Alun locuiau în urmă cu aproape jumătate de secol peste 100 de familii. Ultima casă, cu numărul 104, a fost construită în anii 1960, în apropierea carierei de marmură. De atunci, din „satul înmărmurit“, cum îi spun localnicii din aşezările învecinate, au început oamenii să migreze.

Odată cu venirea iernii, satul aflat la capătul unui drum pavat în anii 1960 cu marmură devine un loc straniu, din care se retrag chiar şi cei câţiva bătrâni.

Locul pustiu, altădată prosper, ar putea fi readus la viaţă şi transformat într-una dintre atracţiile importante ale zonei, spun iniţiatorii unei campanii neobişnuite, promovată în spaţiul virtual. Cristian Jurca şi Denise Tama se numără printre iniţiatorii proiectului denumit „Cătunul” prin care îşi doresc să salveze satul Alun.

loading...

Apelul românilor care vor să salveze un sat

„Satul Alun, comuna Bunila, judeţul Hunedoara. Această aşezare unicat în România, cel mai îndepărtat cătun din Ţinutul Pădurenilor, cum urci spre Munţii Poiana Ruscă, este unicat datorită unui element cheie: marmura. Cariera de marmură abandonată după anii 1990 se află chiar la intrarea în sat, drumurile fiind pavate cu marmură, nu doar casele, bisericile şi mănăstirile de acolo.

Din 110 familii, au mai rămas două. Oamenii îşi aduc aminte cum rând pe rând copiii au plecat la oraş, bătrânii s-au dus, obiceiurile s-au stins cu ei, luând meşteşugurile în mormânt.

Casa Poporului este construită cu marmură din Satul Alun. Bucăţi din marmură erau cărate la Simeria, unde erau tăiate, iar de acolo erau transportate cu trenul până în capitală, pentru a ajuta la construcţia celei mai mari clădiri (ca suprafaţă) după Pentagon. În Satul Alun se află singura biserică din ţară construită în întregime din marmură, unicat în Europa.

De ce vă spun toate astea, poate vă întrebaţi, nu doar să vă arăt cât de frumoasă e ţara asta, nu doar să vă arăt cât de bogaţi suntem, de fapt câte oportunităţi avem, dar nu ne dăm interesul, preferăm s-o distrugem, este mai simplu, nu?

V-aduceţi aminte când am postat anunţul: caut nouă nebuni că şi mine să cumpărăm o casă de vacanţă. Ei bine, nişte oameni (unul dintre, Cristian Jurca) cu spirit civic şi <>, au luat-o în serios şi, în loc de casă, vor să <> un sat întreg, sat care mai are undeva la 30 de case, sat pe care vrem să-l aducem la viaţă, să-i redăm culoarea, să-l aducem la lumină şi o să fie cel mai vizitat loc din România. Garantez!

Ca membru fondator al acestui proiect, rog toate persoanele, care au posibilitatea, să se alăture nouă în acest drum pavat cu marmură. Avem nevoie de voi toţi. Orice sprijin este bine venit. Trebuie să ştiţi că proiectul este în desfăşurare, Primăria ne-a dat cale liberă, iar noi asta aşteptăm cel mai mult, restul vine de la sine. Pas cu pas.

Dragă Casă a Poporului, făcută din marmură din Satul Alun, ajută-ne să te-ajutăm. Sus cu viaţa!”, scrie Denise Tama, în prezentarea proiectului denumit Cătunul, pe Facebook.

Cristian Jurca a povestit că a vizitat satul Alun după ce a citit mai multe reportaje şi a fost impresionat de locul din Ţinutul Pădurenilor. A luat legătura cu autorităţile locale din zonă, care şi-au arătat sprijinul pentru iniţiativa tinerilor şi, spune el, treptat proiectul de revitalizare a satului Alun, îmbrăţişat de zeci de români, va prinde contur.

Sursa: Adevarul.ro

loading...