Românii care se duc să moară servind o cauză străină ,gata să ucidă, pe nemâncate şi nedormite. Unul din zece rămâne viu

1813

O armată într-o armată. Depozitara nemulţumiţilor şi neadaptaţilor lumii. Veneraţi şi condamnaţi. Aventurieri şi romantici. Criminali ori inocenţi. Codul lor este: disciplină, solidaritate, respect. Luptând împreună până la moarte! Astăzi, 8000 de soldaţi din peste 130 de ţări servesc în Legiunea Străină. În aer, pe apă, în munţi sau înotând prin noroi până la gât. În mlaştinile junglei ori prin foc, cu moartea suflându-le permanent în ceafă. O moarte care poate să vină de la inamicul ce ar putea să-i schingiuiască sau de la pericolele inerente, aflate la tot pasul. Oameni care ucid în două secunde. Care râd şi plâng în pauza dintre două “reprize” de sânge. Sunt dulci şi suavi totodată. Un om care a ucis cu sânge rece cu o clipă în urmă se apleacă şi ridică un câine în braţe, strângându-l drăgăstos la piept. E o imagine obişnuită. Extreme ale sentimentelor, bărbăţie şi drăgălăşenie inocentă! I-am văzut, îi puteţi vedea şi dv în fotografii sau chiar în realitate. Le-am privit de aproape figurile simpatice. Veterani cu bărbi maiestuase. Cu nelipsita dungă albă deasupra frunţii. Chipiul inconfundabil. Tineri ce-şi strâng automatul şi pozează nejenaţi între două încordări ale muşchilor proaspăt lucraţi. Trec pe lângă noi în drumurile lor prin ţară, în permisii. Sunt legionarii români. Soldaţii universali. Asasini plătiţi să ucidă, la comandă, pentru o cauză străină. Cum ajung ei să fie primiţi în Legiunea Străină? Iată ce ar trebui să fiţi în stare să faceţi ca să ajungeţi acolo: un marş de 40 km, având în spate echipamentul militar şi arma aferentă, a căror greutate combinată variază între 25 şi 30 de kg. Dar atenţie! Mai e un amănunt foarte important. Totul se face în condiţiile în care persoana respectivă nu a dormit în noaptea precedentă şi nici nu a mâncat nimic în ultimele zile. Este proba de foc a Legiunii Străine.

Gata să ucidă, pe nemâncate şi nedormite. Unul din zece rămâne viu
Într-un film de prezentare se spune despre Legiune că a fost descrisă uneori ca fiind o armată de hoţi şi ucigaşi. O bandă de asasini plătiţi. Oameni care fac ceea ce o armată obişnuită evită. Atunci când şansele sunt potrivnice şi luptele feroce este chemată Legiunea Străină. Ei sunt mai dispensabili. Sunt gata pentru a muri. Unii sunt fugari din propria ţară, alţii caută noi provocări. Concurenţa e acerbă, doar unul din 12 oameni este acceptat. Este singura instituţie din lume care îi dă omului o a doua şansă, indiferent de ce s-a întâmplat până atunci. Recrutul îşi lasă în urmă întreaga viaţă, îşi părăseşte familia şi prietenii, intrând într-o nouă comunitate. Vine în Legiune şi o ia de la început, renaşte, fără a fi întrebat prea multe despre ce a făcut. Chiar semnează un contract sub un nou nume. Acceptă să-şi dea viaţa pentru noua familie. “Pentru cineva care te caută, tu nu mai eşti acolo, ai părăsit planeta”, spune colonelul legionar Mishka Yakovleff. Trei săptămâni de testări riguroase. Apoi 16 săptămâni de antrenament. Sunt trimişi primii în cele mai periculoase locuri. Se spune că în unele momente, unii legionari trag chiar şi unul în altul. Însă Misiunea e sacră. În ultimul secol, 30.000 de legionari au murit. O rată de deces de unu la zece. Tăria de caracter este o caracteristică a legionarilor.

Metode de antrenament? Expunere la frig, foame, somn insuficient. Câţiva dezertează în fiecare an. Este binecunoscută brutalitatea Legiunii. Cei prinşi sunt bătuţi şi închişi. Unii până la moarte, după cum se zvoneşte. Se ştie că în anii secolului trecut un lunetist legionar trebuia să-l asasineze pe Charles de Gaulle, dar ruta acestuia a fost schimbată în ultimul moment. Au urmat repercursiuni asupra Legiunii.

Mândria acestui corp al armatei franceze este regimentul de paraşutişti. Ei sunt elita, dar toţi trebuie să sară. Cel ce face parte dintr-o echipă de comando trebuie să fie rapid, tăcut şi mortal. La sfârşitul stagiului de cinci ani, legionarul poate alege vechea identitate sau poate primi un paşaport cu noul său nume. Să înceapă o nouă viaţă! La intrare nimeni l-a întrebat câte fărădelegi a făcut. Putea să fi fost şi asasinul preşedintelui Kennedy. Pentru că Legiunea a colaborat cu aliaţii, generalul Norman Schwartzkopf, şeful operaţiunii militare din Golful Piersic – “Furtună în deşert”, a primit şi el omagiul Legiunii. Pe lângă statutul de membru al organizaţiei militare, i-a fost dăruită şi o carte de vizită pe care scrie: “oriunde te afli în lume, dacă ai necazuri, sună la numărul ăsta şi-ţi vom veni în ajutor!”.(VIDEO,mai jos)

loading...

Salariu net de 5000 de euro pe lună
Iată un fragment din Codul de Onoare al Legionarului: Art.1 Legionarule, tu eşti un voluntar care slujeşte Franţa cu onoare şi fidelitate; Art. 2 Fiecare legionar îţi este frate în arme indiferent de naţionalitatea lui, rasă sau religie. Trebuie să îi arăţi aceeaşi solidaritate care uneşte membrii aceleiaşi familii. Art.3 Îţi respecţi tradiţiile şi superiorii. Forţa ta stă în disciplină şi prietenie. Curajul şi onestitatea sunt virtuţile tale. Art.4 Eşti mândru că eşti legionar. Eşti întotdeauna manierat. Comportamentul tău este demn, dar modest, şi echipamentele tale sunt întotdeauna curate şi ordonate. Art.5 Eşti un soldat de elită, riguros cu el însuşi. Trebuie să-ţi consideri arma drept cel mai preţios bun. Te menţii în permanenţă într-o stare fizică excellentă. Art.6 Misiunea este sacră pentru tine. Îţi duci misiunea la îndeplinire în respectul legii, cutumelor de război şi Convenţiilor Internaţionale şi, dacă este nevoie, chiar cu riscul vieţii. Art. 7 În luptă nu acţionezi cu ură sau patimă. Îţi respecţi duşmanii învinşi. Nu-i abandonezi pe legionari, fie morţi sau răniţi, nici propriile arme, în nici o circumstanţă. Salariul unui recrut este la început de 1000 de euro. După 10 luni de la încorporare ajung să primească 3500 de euro pe lună. Dacă este trimis in misiune sau are funcţia de sergent ajunge să ia şi 5000 de euro net pe lună. Restul costurile sunt suportate de regiment.

Să sacrifici ceea ce eşti pentru ceea ce vei fi!
Aşadar există români care mor în lupte, departe de ţară. Fără să fie trimişi de vreo unitate militară română, cum e de exemplu cea a “Lupilor negri”. Sunt români care se înrolează benevol, pentru bani sau pentru a fugi de o situaţie la care nu mai pot face faţă, în temuta Legiune străină, cunoscuta unitate militară de elită. Dintre cei acceptaţi, cei mai mulţi se întorc acasă după stagii dure de ani şi ani în care participă la sute de acţiuni periculoase, la limita dintre viaţă şi moarte. Ei vin de acolo căliţi, practic noi oameni, cu o nouă viziune asupra vieţii. Am stat de vorbă cu mai mulţi dintre ei. Am aflat poveştile lor, în exclusivitate, chiar de la ei. Înainte de a vă descrie toate acestea e bine să înţelegem cum a apărut şi ce înseamnă Legiunea străină. Bazele entităţii militare denumită Legiunea Străină Franceză au fost puse pe 10 martie 1831 de regele francez Louis – Philippe. Apariţia unei asemenea forţe armate s-a datorat faptului că persoanelor străine le era interzisă înrolarea în armata franceză. S-a creat astfel o armată destinată exclusiv pentru protejarea coloniilor franceze şi înăbuşirea oricăror încercări de revoltă ale băştinaşilor. Este o unitate militară de elită, unde vin bărbaţi din toate colţurile lumii, de toate condiţiile sociale şi toate religiile. Unii dintre ei au un trecut nu tocmai imaculat, dar Legiunea-i primeşte şi le dă o nouă şansă, o viaţă pe care societatea din care proveneau nu le-o putea oferi niciodată. Aici învaţă pe pielea lor şi cu propriul spirit adevăratele valori ale luptătorului, alături de sensul pur al noţiunilor tot mai des uitate, cum ar fi Onoare, Fidelitate, Fraternitate, Sacrificiu”…

Antrenamente mai dure ca cele de la trupele SEAL
Cea mai importantă calitate a unui legionar este rezistenţa fizică. Instructorii militari insistă tocmai pe dezvoltarea acesteia, pentru că odată cu rezistenţa fizică creşte şi cea mentală, iar psihicul se şlefuieşte la fel ca al unui războinic desăvârşit de odinioară. Condiţiile în care se desfăşoară antrenamentele sunt extrem de dure. În timpul antrenamentului, legionarii mărşăluiesc pe o distanţă de 40 km având în spate echipamentul militar şi arma aferentă a căror greutate combinată variază între 25 şi 30 de kg, în funcţie de anotimp şi tipul de misiune. Tradiţional, în timpul marşului, legionarii cântă “Le Boudin”, cel mai cunoscut cântec al Legiunii, vechi de peste 100 de ani. Alt aspect luat în serios în timpul pregătirii fizice şi al antrenamentului de luptă este cel al deprinderii tehnicilor de luptă corp la corp. Antrenamentele sunt deosebit de solicitante atât pentru fizic, cât mai ales pentru psihicul uman. Se urmăreşte eliminarea fricii şi a urii, considerate principalele vinovate în cazul pierderii unei lupte. Un membru redutabil al renumitelor unităţi Beretele Verzi, din cadrul armatei americane, declara că nu există mare diferenţă între antrenamentul din Legiunea Străină şi cele practicate de alte trupe de elită, cu o singura excepţie – aceea că antrenamentul de marş, luptă şi alergări se desfăşoară pentru legionari în condiţiile în care aceştia nu au dormit în noaptea precedentă şi nici nu au mâncat nimic în ultimele zile…amănunte care fac diferenţa! “Recrutul uită de deosebirile aparente dintre fiinţele umane şi îşi şlefuieşte propria fiinţă în conformitate cu paragrafele şi regulamentele de ordine interioară ale Legiunii. Aici rasismul, egoismul, infatuarea, superficialitatea şi zgârcenia sunt primele defecte umane de care viitorul legionar se va debarasa cât mai curând. Scandalagii au viaţă scurtă in Legiune, iar consumul de alcool este prohibit”, se arată în istoricului Legiunii.

 

 

CONTINUAREA AICI

Românii care se duc să moară servind o cauză străină ,gata să ucidă, pe nemâncate şi nedormite. Unul din zece rămâne viu

loading...