Popoarele antice dispărute şi obiceiurile lor perverse . Lux şi desfrâu…

1769

Popoare antice dispărute au rămas cunoscute în istorie pentru modul de viaţă extravagant. Printre acestea se află şi agatârşii, menţionaţi de Herodot pentru luxul vieţii, dar şi etruscii, amintiţi ca fiind libertini şi desfrânaţi.

roma7

Etruscii au trăit în Antichitate pe actualul teritoriu al Italiei, iar unii dintre autorii greci şi romani ai vremurilor lor i-au descris ca fiind desfrânaţi,scrie adevarul.ro.

„La etrusci, care au un mod de viaţă extravagant şi luxos, este obiceiul ca sclavele să îşi aştepte stăpânii dezbrăcate”, afirma Timaeus, un învăţat grec din secolul al IV-lea î. Hr. Alţi autori antici au susţinut în scrierile lor că etruscii aveau obiceiul să îşi împartă soţiile. Istoricul grec Theopompus, din secolul al IV-lea î. Hr., afirma că femeile din poporul etrusc aveau grijă de corpul lor şi practicau exerciţiile fizice, fie singure, fie acompaniate de bărbaţi şi nu era o ruşine să fie văzute dezbrăcate. „Nu îşi împart paturile cu soţii lor, ci cu orice bărbat se nimereşte în preajmă şi propun toasturi pentru oricine. Sunt băutoare bune şi sunt foarte atrăgătoare”, afirma Theopompus.

Lux şi desfrâu

Etruscii îşi creşteau toţi copiii fără să ştie cine le sunt taţii, adăuga istoricul din Antichitate. Copiii trăiau la fel ca părinţii lor, adeseori participând la petreceri cu băutură şi având relaţii sexuale cu toate femeile. Nu era dizgraţios să fie văzuţi făcând dragoste în aer liber, pentru că astfel de lucruri sunt obicei din naştere, relata Theopompus. „Când etruscii au relaţii sexuale în familie sau cu prostituate fac precum urmează: după ce s-au oprit din beţie şi se pregătesc să se culce, când lămplile sunt încă aprinse, servitorii le aduc curtezane, băieţi ori adesea chiar propriile lor soţii. Iar după ce se desfată cu acestea, îşi aduc fii pentru a face dragoste cu ele. Deseori au relaţii sexuale în timp ce sunt priviţi, dar alteori în jurul paturilor lor atârnă pânză şi haine”, scria Theopompus. Autorul elen adăuga că etruscii erau dornici de a face dragoste cu femei, dar se bucurau în special de băieţi şi tineri. „Tinerii din Etruria sunt foarte arătoşi, pentru că trăiesc în lux şi îşi păstrează corpurile netede. De fapt, toţi barbarii din Vest folosesc smoală pentru a-şi rade părul de pe trup”, scria Theopompus din Chio, în secolul IV î. Hr. Mărturiile din arta etruscă, în special frescele şi obiectele preţioase descoperite în necropolele şi sanctuarele lor, oferă informaţii despre preferinţele lor pentru lux şi despre cultura lor avansată faţă de alte popoare şi triburi contemporane lor.

Agatârşii purtau podoabe de aur şi îşi împărţeau nevestele

loading...

Din aceeaşi perioadă în care sunt amintite obiceiurile extravagante ale etruscilor datează mai multe mărturii istorice despre agatârşi, populaţia misterioasă despre care unii istorici susţin că a trăit pe actualul teritoriu al Transilvaniei. Herodot a descris luxul acestora şi afirma că obişnuiau să îşi împodobească trupurile cu aur şi că erau înclinaţi spre poligamie. „Agatârşii sunt lipsiţi de energie şi foarte gingaşi. Ei poartă, cei mai mulţi, podoabe de aur. Au în devălmăşie neveste, ca să fie fraţi cu toţii şi, înrudindu-se, să nu mai existe la ei nici pizmuire, nici vrăjmăşie. Cât priveşte celelalte obiceiuri, se apropie de traci”, afirma Herodot, în Istorii. Autorul latin Pomponius Mela scria că „agatârşii îşi tatuau faţa şi mădularele, mai mult sau mai puţin după consideraţia de care se bucura fiecare de pe urma strămoşilor săi. De altfel, toţi au aceeaşi semne şi ele sunt de aşa natură, încât nu pot fi şterse prin spălare”, iar autorul latin Servius Marius Honoratus, din secolul IV., afirma că „agatârşii cei vopsiţi sunt triburi din Sciţia, care se închină lui Apollo Hiperboreanul, ale cărui vorbe, adică oracole, circulă la ei”. Alţi autori antici menţionau dragostea agatârşilor pentru muzică şi faptul că îşi versificau legile şi le cântau.

Tracii îşi lăsau fiicele libere

Mărturii despre viaţa libertină a tracilor au oferit mai mulţi autori antici.  „Femeile de măritat se duc la bărbaţi nu după hotărârea părinţilor, ci acelea care se disting prin frumuseţe cer să fie vândute la mezat şi, după ce li se îngăduie să se stabilească valoarea lor, se căsătoresc nu după obiceiuri, ci după preţurile oferite; iar cele năpăstuite din pricina urâţeniei lor îşi cumpără cu zestrea lor soţii cu care se mărită”, afirma istoricul latin Gaius Iulius Solinus. Istoricul antic Herodot afirma că  tracii nu puneau mare preţ pe virginitatea fetelor. „Le dau voie să aibă legături trupeşti cu bărbaţii care le plac. Îşi păzesc însă nevestele cu străşnicie, cumpărându-le cu mulţi bani de la părinţi”, afirma autorul elen. Orgiile închinate unor zeităţi nu lipseau dintre obiceiurile aristocraţiei trace, susţin unii sitorici. Kotys, zeitatea nopţii şi a fertilităţii, era venerată de unele triburi tracice printr-o sărbătoare dedicată purificării, care implica ospeţe nocturne şi băi. „Cât priveşte Kotys (sau Kotyto) se ştie că aveau loc orgii în cinstea lui, în cursul cărora bărbaţii se deghizau în femei. Ere o divinitate celestă masculină, pentru tracii de nord, în timp ce la tracii din sud ea era feminină pentru că a fost identificată cu Hera”, informau Mircea Eliade şi Ioan Culianu, în volumul Dicţionar al religiilor.

Geţii aveau obiceiul să îşi ia mai multe soţii, la sarmaţi femeile care nu deprindeau mânuirea armelor şi nu ucideau erau pedepsite să nu se căsătorească, sciţii erau desfrânaţi, dar o parte a populaţiei suferea de afecţiuni sexuale, iar tracii îşi lăsau fiicele să ducă o viaţă libertină, înainte de căsătorie. Sunt doar câteva dintre relatările din Antichitate despre obiceiurile din viaţa privată a strămoşilor noştri.

O serie de anecdote ce datează din Antichitate i-au prezentat pe daci în roluri mai puţin obişnuite. Autorii povestirilor scurte şi amuzante relatau despre cum au reuşit dacii să le înşele vigilenţa romanilor, de ce au renunţat la vin sau de ce trăgeau cu săgeţi spre cer, în timpul furtunilor.

Vechile temple din Sarmizegetusa Regia şi altarele celorlalte cetăţi dacice din Munţii Orăştiei au dat naştere unei serii nemărginite de ipoteze şi interpretări. Unii istorici au atribuit sanctuarelor antice rolul de calendare, iar teoriile asupra modului în care strămoşii noştri măsurau trecerea timpului sunt numeroase.

loading...