Năstase, Tăriceanu și Ponta ar trebui ARESTAȚI PE LOC ! DETALII INCREDIBILE !

2155

Suveica listării la Bursă

Pe 7 aprilie 2004, Petromidia e listată la Bursă. Ziua în care Dinu Patriciu vinde ieftin, dimineaţa, propriile acţiuni pentru a le cumpăra scump, seara, avea să fie unul din punctele-cheie de la care pleacă mai târziu celebrul dosar Rompetrol.

***Dinu Patriciu pierde astfel intenţionat aproape 9 milioane de dolari în doar câteva ore. Alţii câştigă. Printre ei, Verestoy Attila, Camela Voiculescu ori Sorin Roşca Stănescu.

Dinu Patriciu, dezlegat de Guvernul Tăriceanu

În 2007, Dinu Patriciu primeşte de la Guvernul Tăriceanu permisiunea de a vinde rafinăria fără oprelişti. Responsabilă să urmărească dacă investitorul s-a achitat sau nu de toate obligaţiile din momentul privatizării, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului acceptă încheierea monitorizării post-privatizare, deşi datoria nu era plătită.

Radu Sârbu, fost preşedinte al FPS: „În contractul pe care FPS l-a semnat în toamna lui 2000 cu Rompetrol, am inclus nu numai obligaţia de a plăti aceste datorii în întregime, ci şi garanţii pentru plata lor, sechestru pe pachetul de acţiuni”

*Călin Popescu Tăriceanu a refuzat un interviu filmat.

*Preşedintele de atunci al AVAS, Teodor Atanasiu, fost administrator al uneia dintre firmele lui Dinu Patriciu, pasează, la rândul lui, responsabilitatea.

Teodor Atanasiu, fost preşedinte al AVAS: „Nu ţin minte exact. Ştiu că s-a încheiat monitorizarea fiindcă aceea era perioada maximă de monitorizare prevăzută în contract. Şi dacă tot ce a fost prins acolo a fost realizat, atunci Direcţia de Monitorizare Post-privatizare prezenta Consiliului un raport în care cerea încheierea monitorizării” .

Câteva luni mai târziu, Dinu Patriciu începe negocierile pentru vânzarea Rompetrol. În vara lui 2009 face anunţul: afacerea e preluată de compania de stat kazahă, KazMunayGas. Preţul tranzacţiei rămâne necunoscut.

Detaliile unor negocieri secrete

În august 2009, proprietarii rafinăriei scriu Ministerului de Finanţe că vor să negocieze rscumpărarea anticipată a obligaţiunilor. Premierul Emil Boc îi mandatează pentru discuţii pe preşedintele ANAF, Sorin Blejnar, şi pe secretarul de stat de la Justiţie, Alina Bica. Prima ofertă scrisă vine cu trei luni înainte de scadenţă. Documentul arată intenţia companiei de a plăti doar o mică parte din creanţă în numerar.

PRIMA OFERTĂ A ROMPETROL

„Suntem dispuşi să facem eforturi să rambursăm până la 100 de milioane de dolari în numerar până la 30 septembrie 2010. Suntem de părere că ambele părţi vor fi interesate de o oportunitate pe termen mediu (3-4 ani) de a răscumpăra acţiunile după conversie, printr-un mecanism care ar putea să includă numerar şi/sau produse petroliere pentru consumul instituţiilor guvernamentale”.

Sursa: Scrisoarea Rompetrol către ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, 29 iunie 2010.

O lună mai târziu, compania anunţă Ministerul că răscumpără o parte din obligaţiuni cu banii jos.

Ministerul acceptă 54 de milioane de euro, ca tranşă parţială.

INTERCEPTARE ÎN DOSARUL „MOTORINA”/Discuții Băsescu-Blejnar

Sorin Blejnar: „Am primit o hârtie de la Rompetrol.”

Traian Băsescu: „Da”.

Sorin Blejnar: „Vineri seară, mâine, urmează să ne facă o plată de 54 de milioane.”

Traian Băsescu: „Măi, fiţi atenţi că aici intrăm în altă belea. Cred că e un truc (…) Aveţi grijă să nu ne trezim în situaţia în care spun, „Băieţi, v-am dat 54 de milioane, de restul luaţi acţiuni. Sunteţi minoritari, asta e viaţa”.”

Sorin Blejnar: „Din păcate, asta o să fie.”

Traian Băsescu: „Mă, vorbeşte cu ministrul Justiţiei. Găsiţi o soluţie să…”

Sorin Blejnar: „Am înţeles. Bine, domnule preşedinte.”

Sursa: Interceptare septembrie 2010, stenogramă din dosarul „Motorina”

Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, fost avocat al lui Dinu Patriciu, refuză, azi, să clarifice dacă se mai putea emite în ultimul moment o nouă Ordonanţă, în favoarea statului. Nici Sorin Blejnar, nici Traian Băsescu nu vor să mai discute despre subiect.

Pe 17 septembrie 2010, KazMunayGas mai propune o variantă:prelungirea scadenţei pentru restul datoriei cu încă 5 ani. Guvernul Boc acceptă să dea o ordonanţă. Dar compania se răzgândeşte: majorează capitalul şi schimbă obligaţiunile în acţiuni, în baza legii din vremea Guvernului Năstase. Statul rămâne minoritar la Petromidia.

Gheorghe Ialomiţianu, fost ministru al Finanţelor: „Rompetrol a recurs la o şmecherie. A plătit 50 de milioane de euro şi cealaltă sumă a transformat-o în acţiuni. De ce? Pentru ca statul român să nu fie majoritar în firma respectivă. (…) Noi am pus sechestru pe bunurile Rompetrol şi am acţionat în judecată”.

În contul datoriei ramase, Guvernul primeşte 44,6% din acţiuni, dar nu le recunoaşte. La preţul pieţei, valoarea lor este de cel puţin trei ori mai mică decât creaţa de 690 de milioane de dolari.

Azamat Zhangulov, vicepreşedinte senior al KMG International: „Astăzi, nu avem niciun fel de datorie faţă de statul român. Plătim anual taxe în cuatum de 1,8 miliarde de dolari. Dacă ne uităm în urmă, am plătit, de când suntem aici, în 2007, mai mult de 10 miliarde de dolari ca taxe către bugetul de stat. Din această perspectivă, nu aş vorbi de niciun fel de datorii sau probleme legate de activitatea noastră aici”.

Loading...

Imediat după scadenţă, compania face a doua ofertă în scris: să cumpere integral, în decurs de 6 ani, acţiunile emise în ziua precedentă, dar nu la valoarea creanţei, ci la preţul pieţei.

Ministerul dă în judecată Rompetrol pentru plata integrală a datoriei în numerar, dar continuă negocierile pentru a obţine banii înainte de sentinţă. Eşecul echipei Blejnar-Bica aduce în 2011 la masa discuţiilor ministerul de Interne, inclusiv cu ofiţeri din fostul „Doi şi-un sfert”, fără atribuţii oficiale în recuperarea creanţelor. 

Înţelegerile Guvernului Ponta

Schimbarea Guvernului transferă negocierile de la Interne la Externe.Şef este desemnat Mihnea Constantinescu, fost director de cabinet al premierilor Roman, Stolojan, Văcăroiu, Năstase şi Tăriceanu. Guvernul Ungureanu cade, iar succesorul sau, Victor Ponta, trimite negocierile la Ministerul Economiei. 

*Tot în 2012, Guvernul Ponta cere suspendarea procesului.

*Mihai Voicu, fost ministru delegat pentru Mediul de Afaceri: „Nu cunosc despre o astfel de decizie, probabil că este ulterioară plecării mele de acolo, pentru că procesul se afla în curs”.

*Documentele oficiale îl contrazic pe fostul ministru. Ministerul de Finanţe cere, pentru termenul din mai 2012 al procesului, suspendarea cauzei invocând negocieri în derulare.

***Guvernul şi KazMunayGas cad la înţelegere câteva luni mai târziu. În februarie 2013, şeful OPSPI, Gabriel Dumitraşcu, semnează memorandumul prin care statul se obligă să renunţe definitiv la pretenţiile asupra datoriei.

Urma să primească, în schimb, 200 de milioane de dolari pentru 26% din pachetul de acţiuni. În plus, proprietarii Petromidia se angajează să investească în România până la 1 miliard de dolari, în șapte ani, printr-un Fond româno-kazah finanţat 80% de guvernul de la Astana. Doi ani şi jumătate, nu se întâmplă nimic.

Tot ce a făcut în acest timp Guvernul a fost o comisie. Coordonator a fost desemnat Sorin Encuţescu, la acea dată consilier pentru probleme economice al premierului, promovat între timp secretar de stat la Ministerul Economiei. Supravegherea i-a fost încredinţată aceluiaşi Mihnea Constantinescu. 

***Singurele consecinţe vizibile ale înţelegerii rămân, deocamdată, vizita oficială a lui Victor Ponta în Kazahstan, în iunie 2013, şi anularea oricărei pretenţii din partea statului pentru vechea datorie. Numele şi semnătura lui Victor Ponta apar în câteva momente-cheie.

Primul guvern Ponta recunoaşte, prin ordonanţă, pachetul de acţiuni ca fiind al statului.

Al doilea guvern Ponta încheie Memorandumul din care statul nu a obţinut, încă, un beneficiu concret şi îl aprobă, în ianuarie 2014, prin Hotărâre de Guvern.

Al treilea guvern Ponta retrage, o lună mai târziu, în scris, acţiunea din instanţă. Decizia de a încheia procesul în favoarea Rompetrol înainte de a aştepta sentinţa definitivă este asumată, personal, de Victor Ponta, printr-un document semnat în februarie 2014, în scurtul său interimat la Finanţe.

***Statul renunţă, astfel, la orice pretenţie asupra celor 690 de milioane de dolari. 

Un personaj pe care mizează Ponta. Wesley Clark, în spatele înțelegerii

***Un alt detaliu ascuns al acordului dintre stat şi Rompetrol este acela că în spatele înţelegerii a stat, între alţii, generalul american în retragere Wesley Clark.

Prezentat de Victor Ponta în iulie 2012, drept consilier onorific, generalul Clark era, la acea dată, şi consilierul pentru probleme strategice al guvernului kazah pentru Europa Centrală şi de Est.

Azamat Zhangulov, vicepreşedinte senior al KMG International:„Da, am avut nişte consultări cu această persoană, printre alte persoane cu care am discutat subiectul, şi toate aceste informaţii ne-au ajutat să ajungem, la o anumită înţelegere. Nu e uşor să înţelegi informaţii venite din diferite surse şi e foarte important să ai oameni care să te ajute cu acest lucru.”

Digi24 i-a trimis generalului Wesley Clark în scris solicitarea de a-şi clarifica rolul în această negociere. Nu s-a primit, însă, niciun răspuns.

Premierul Ponta a avut, în schimb, o reacţie ambiguă.

Reporter: Domnule prim-ministru, generalul Clark a consiliat statul kazah în chestiunea Rompetrol. Știaţi de acest lucru?

Victor Ponta: Vă mulţumesc pentru tot ce doriţi dumneavoastră să transmiteţi.

A doua privatizare

În lipsa unor clarificări publice, Guvernul începe, în august, privatizarea a 26% din acţiuni.

Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei: „Nu e foarte rentabil să fii acţionar minoritar. Și atunci e destul de logic că statul vrea să iasă şi să recupereze cât mai mulţi bani. Evident că cel care vrea să cumpere e Rompetrolul. Și atunci am spus: „Trebuie să ne asigurăm că statul nu vinde prea ieftin””.

Consiliul Concurenţei a impus o procedura competitivă. Practic însă, acţionarul principal are cumpărarea ca şi parafată pentru 200 de milioane de dolari. Cheia e în investiţiile făcute în ultimii ani în rafinărie cu bani împrumutaţi de la compania-mamă, KazMunayGas.

Azamat Zhangulov, vicepreşedinte senior al KMG International: „Aceste investiţii trebuie partajate cu viitorul cumpărător. Noi avem un statut privilegiat, nu trebuie să le împărţim în boardul investitorilor, cu noi înşine, deci costul de 200 de milioane pentru noi nu va fi marele cost. Dacă alţi investitori vor dori să vină, va trebui să discutăm subiect, deci pentru ei valoarea nu va fi de doar 200 de milioane, ci mult mai mare.”

Blocajul birocratic de la Bucureşti dezavantajează statul. Concret, este amânat momentul în care compania kazahă trebuie să aducă cele 150 de milioane de dolari pentru crearea Fondului de investiţii, care ar compensa în mod real creanţa.

De cealalată parte, Parlamentul, cel care a validat ani la rând, aproape în unanimitate, înţelegerile cu statul favorabile Rompetrol, reclamă acum o afacere păguboasă şi dă să facă tot o comisie. De anchetă.

***După 15 ani, statul a încasat, efectiv, din primul contract de privatizare, 55 de milioane de dolari. Alte 700 de milioane, datoriile rafinăriei Petromidia, s-au evaporat printre acte normative.

Loading...