Manipulare pe față din partea lui Liviu Dragnea! Gesturile care îl dau de gol: “Vrea să fie deșteptul proștilor…”

223

Liviu Dragnea a susţinut joi o declaraţie de presă, lansând un atac de o virulenţă fără precedent la adresa preşedintelui Klaus Iohannis, apoi a răspuns câtorva întrebări din partea ziariştilor. Declaraţia liderului PSD este o lecţie clară de manipulare.

Dragnea repetat de 20 de ori cuvântul „fake” referindu-se la preşedintele Klaus Iohannis. Repetiţia este o lecţie elementară de propagandă şi manipulare, ea duce până la urmă la insinuare în capul celor care ascultă, a arătat Cristian Tudor Popescu.

Cristian Tudor Popescu a făcut o analiză de propagandă şi manipulare aplicată pe dialogul avut de liderul PSD. Dragnea vrea să fie „deşteptul proştilor”, a spus CTP.

“E vorba de un ton superior, care dă bine în ochii unora. Se uită la jurnalişti ca la nişte exponate, ca la nişte specimene”, a explicat Cristian Tudor Popescu, într-o emisiune la Digi24.

Cosmin Prelipceanu: Are Liviu Dragnea vreo problemă că l-a făcut Klaus Iohannis infractor? De ce a ţinut neapărat să vină să vorbească din nou despre dosarele acelea pe care le-a pus în valiza cu care s-a prezentat la începutul săptămânii la Cex?

Cristian Tudor Popescu: Doriţi să vorbiţi mai în lavalieră, că nu se înţelege ce vorbiţi?

Cosmin Prelipceanu repetă întrebarea: Voiam să ştiu de ce a făcut Liviu Dragnea astăzi ce a făcut.

CTP: Păi a făcut ce fac eu acum:

Adică: cum întreba ceva un jurnalist, prima mişcare era să se aplece, să mijească ochii şi să se uite ca la o primată, la o maimuţă care în mod ciudat vorbeşte. Știţi, cu un soi de boare, foarte bine sugerată de mirare. Adică: ce spui tu acolo? Adică da, e clar că eşti tâmpit, dar totuşi încerc să înţeleg, vezi? Apreciază! Fac un efort! Ce spui?

Mijirea aia a ochilor, după care se retrage şi spune: Vorbeşte mai în microfon, că nu se aude!

E, nu se-aude! Auzea foarte bine, da?

După care se retrăgea şi începea să închisă ochii şi să-i deschidă ca o felină somnoroasă, aşa, din când în când, şi apoi zâmbea, zâmbea şi are exerciţiul ăsta de a trece de la zâmbetul ăla onctuos, aşa, de a trece la stony face (faţă împietrită – n.r.). Acestea sunt mişcările faciale ale dânsului. Din când în când îşi mai atinge mustaţa şi o mai muşcă.

Ei, vedeţi ce s-a întâmplat azi? Va să zică, cu mâhnire trebuie să vă spun că jurnaliştii ce au fost prezenţi acolo, în proporţie de 90 la sută, săracii, chiar meritau această atitudine a lui Dragnea de a se uita la ei ca la… mă rog…

De ce? Pentru că n-au învăţat – poate sunt prea tineri sau poate n-au avut unde să înveţe – un lucru elementar al întrebătorului în meseria asta. Când pui o întrebare, mai ales unui ins cum este Dragnea… Un ins cum este Dragnea funcţionează la întrebare în felul următor: el nu are poziţie de neutru. Ori îi pui o întrebare cu care îl bagi în colţ, ori dacă-i pui o întrebare la care se mişcă liber, ştiţi ce face? Nu se mulţumeşte să se mişte liber. Adică dacă tu îi ridici mingea la plasă, ca la volei, lui Dragnea, Dragnea nu va puncta undeva în terenul tău, nu! O să ţi-o trimită direct în gură!(Continuarea, mai jos …)

loading...

Când te duci să intri în contact cu acest tip de politician, trebuie să-l studiezi înainte şi trebuie să ştii că nu ai voie să-i pui întrebări care să-l lase la largul lui, pentru că atunci îţi va da în gură. Ceea ce a şi făcut.

Mişcarea aia de a-i spune, în momentul în care a luat cuvântul jurnalistul: Da, Cristi Andrei de la Digi24, acesta este un americanism, aşa fac preşedinţii americani. A făcut un americănism, după care, când a văzut că nu vin nişte întrebări foarte plăcute de la jurnalist, l-a acuzat de interogatoriu. (…) Nu s-a simţit deloc la largul lui la întrebarea cu casa. Numai că ea nu a fost continuată aşa cum ar fi trebuit la meserie. După ce a fost întrebat şi a spus „1900 toamna am construit ceva şi am vândut 1900 iarna”. În momentul ăla, trebuia să vină şapte întrebări peste el: E adevărat că aveaţi patru bucătării? E adevărat că aveaţi o cameră pentru servitori? E adevărat că aveaţi nu ştiu câte etaje? Cu câţi bani aţi făcut-o? Cui i-aţi vândut-o? Aţi avut vreo treabă cu Tel Drum? Trebuia să fie năvală! (…) Avantaje din vânzare? Cât? Adică trebuia să bagi gheara, ca şoarecele acela de copac, care are o gheară lungă şi o bagă adânc să scoată viermi de acolo, din scorbură.

O combinaţie de manual a făcut o tânără jurnalistă. I-a pus prima întrebare, la care avea răspuns dl Dragnea şi a răspuns exact aşa cum m-aş fi aşteptat. Adică: Veţi redeschide dosarul referendumului, acum că aveţi hotărârea CCR? La care dl. Dragnea răspunde previzibil: Dar cum să fac aşa ceva?! Eu nu cunosc documentul acela de motivare! Deci dl. Dragnea s-a simţit foarte bine, foarte relaxat, a putut să dea un răspuns de neinterferenţă a politicului cu justiţia, acesta era sensul. După care, vine întrebarea cu Tudorel Toader: Aţi stat de vorbă? Și atenţie cum i-a pus întrebarea: Puteţi să ne spuneţi ce aţi discutat? Foarte bine pusă, cu spectru larg. Aici, destul de modest dl. Dragnea ca reacţie – (mijind iarăşi ochii): Când? Ăăăă, da, dar eu m-am întâlnit şi mai înainte! Da? Și-aici vine furculiţa: dl. Toader a zis el însuşi că aţi discutat!

Dl. Dragnea se găsea în situaţia numită red alert în tehnica de campanie. Ce înseamnă asta? Ți se pune o întrebare, nasoală, urâtă, care te înghesuie, eşti băgat în corzi şi trebuie să faci ceva: şi atunci, se stabileşte dinainte – domnule, răstorni masa, îi spui lu ăla mă-ta e c…ă, faci orice, începi să delirezi, ceri să vină salvarea, smurd-ul, faci ceva ca să distragi atenţia!

Ce a ales dl. Dragnea? A ales supralicitarea, una dintre cele mai primitive tehnici.

– E adevărat că aţi luat o şpagă de 5.000 de dolari?

– 5.000 de dolari, eu?! Păi eu sunt de 5.000 de dolari? Am luat un milion de dolari, domnule, şi asta e doar prima tranşă! Faceţi-vă procuror, domnişoară!

loading...