„Comisarul de fier”. Cel mai dur poliţist din istoria României : ”Îi împuşca pe loc…”

857

În anii de maximă instabilitate care au urmat celui de-Al Doilea Război Mondial, bandele organizate, tâlharii, proxeneţii şi corupţii făceau legea în România. În aceeaşi perioadă, însă, s-a născut o adevărată legendă a sistemului poliţienesc din lume, cel supranumit „comisarul de fier”.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, România aflată la mâna Marilor Puteri ale momentului trecea printr-o criză. Era o criză de natură politică, socială şi economică, iar Bucueştiul devenise terenul de vânătoare al bandelor de răufăcători, scrie adevarul.ro.

Criza economică a dus la dezvoltarea contrabandei, iar economia la energie electrică lăsa Bucureştiul pradă întunericului şi a bandelor. Cele mai rău famate cartiere erau Rahova, Ferentari, Petru Ispirescu sau Sebastian. Erau adevărate cuiburi de hoţi, proxeneţi şi bandiţi. Într-o lume postbelică destabilizată, în România înfloreau grupurile organizate de gangsteri asemănători celor de peste ocean şi care jefuiau cu arma-n mână la fel ca în filmele hollywoodiene.

Într-o astfel de lume a violenţei şi criminalităţii, eficienţa poliţiei era redusă. Cu atât mai mult cu cât, din cauza corupţiei, infractorii scăpau plătindu-şi libertatea în faţa judecătorilor sau a procurorilor. În această lume s-a născut o adevărată legendă a poliţiei, un justiţiar desprins parcă dintr-un scenariu de film. Se numea Eugen Alimănescu, un personaj controversat cunoscut drept ”Justiţiarul” sau ”Comisarul de fier”.

De la contabilitatea la revolver  

Cei care l-au cunoscut pe Alimănescu în perioada interbelică nu şi-au imaginat vreodată că-l vor vedea după 1946 cu arma-n mână pe străzile Bucureştiului. Şi asta fiindcă cel care va deveni ”comisarul de fier” s-a pregătit pentru cu totul altă meserie, mult mai paşnică. Şi anume cea de contabil. Alimănescu s-a născut în Slatina, judeţul Olt în anul 1916. Avea 7 clase şi a început să muncească ca lucrător necalificat la pepiniera din Drăgăşani. A urmat cursuri de contabilitate, calificându-se şi lucrând în acest domeniu la Institutul de Cooperaţie din Bucureşti. A fost încorporat în armată şi a servit pe front în cel de-al doilea război mondial. A şi fost decorat pentru bravură cu „Virtutea militară„. S-a întors teafăr de pe front şi culmea de la contabil a trecut la meserie de poliţist. În 1945 s-a angajat la Prefectura Poliţiei Capitale, fiind un simplu informator. În doar câteva luni va fi avansat în Direcţia Specială a Poliţiei având funcţia de chestor.

Războiul cu infractorii şi echipa ”Fulger”  

Contabilul din Slatina a reuşit în doar doi ani să devină o adevărată legendă în cadrul Poliţiei. Şi-a format o echipă din 22 de tineri, numită „echipa fulger”, practic o trupă paramilitară antrenată pentru cele mai dificile misiuni şi luptă armată de stadă. Aceşti tineri din această trupă specială îşi protejau zi şi noapte comisarul. A urmat un război contra infracţionalităţii iar numele lui Alimănescu era pe buzele tuturor. Era un poliţist desprins parcă din filmele americane.

loading...

Se implica în lupte de stradă, folosea pistolul mitralieră şi revolverul la discreţie şi rezolva cazuri ce păreau imposibile. ”Fiorosul tâlhar ”Buze dulci” şi trei complici ucişi într-o luptă cu echipa ”Fulger”, titra ziarul ”Momentul” în 1946. Aceeaşi publicaţie preciza că în doar 6 luni, Alimănescu reuşise să răpună 42 de bandiţi. Alimănescu era un adevărat personaj care poza în ziarele vremii purtând două pistoale la brâu sau cu o ţigară în colţul gurii şi pistolul mitralieră în mână. Metodele sale de operare era însă extrem de brutale dar pentru contemporanii săi perfect justificate.

”Îi împuşca pe loc”

Alimănescu nu avea de-a face cu regulile poliţieneşti. El nu soma infractorii şi nu încerca să-i încătuşeze. ”Comisarul de fier„ cum era numit de presa vremii obişnuia pur şi simplu să-şi execute adversarii. Conştient fiind că majoritatea gangsterilor şi a bandiţilor ajung într-o Românie coruptă să-şi cumpere libertatea să să scape rapid de puşcărie, prefera să-i ucidă. Îi provoca să scoate arma ca să motiveze că era în legitimă apărare.

” Eugen Alimănescu a găsit o metodă radicală de a scăpa Bucureştii de infractori. Cum îi prindea, el nu-l mai aresta. Îi împuşca pe loc. După care făcea raport că individul încercase să fugă de sub escortă, că nu se supuse la somaţii, că ripostase cu arma în mână şi aşa mai departe.”, scria Traian Tandin în ”Cazuri judiciare celebre”. Mai mult decât atât poza cu „trofeele„. Sunt imagini cu Alimănescu şi bandiţii împuşcaţi la picioarele brigăzii ”Fulger„.

Mari gangsteri români prinşi de Alimănescu

Pe lista neagră a lui Alimănescu s-au aflat infractori renumiţi, influenţi şi greu de prins. Cu toate acestea violenţa, tenacitatea şi priceperea cu care acţiona ”Echipa Fulger” a pus capăt în mod miraculos carierei unor infractori ce păreau invicibili. Astfel grupul lui Alimănescu a stârpit banda lui ”Argintaru” sau pe numele său real Petre Silberschmied.

Era o bandă specializată în spargeri şi tâlhării formată în mare parte din dezertori nemţi din celebrul corp de armata Dirlewanger, format din infractori condamnaţi la moarte. Tot Alimănescu a pus capăt carierei lui Sandu Moise din Ferentari, un şef de bandă specializat în contrabandă, jocuri de noroc şi spargeri de locuinţe dar şi a grupului de spărgători conduşi de Gică Cioc.

Cele mai renumit victorii ale lui Alimănescu, şi cele mai mediatizate, contra infractorilor au fost prinderea bandei lui Cairo şi rezolvarea misterelor din „Orient Express”. În primul caz este vorba de doi infractori Cairo şi Voinescu infiltraţi în rândul Poliţiei.

Mai precis ministrul Teohari Georgescu a crezut că aşa va reuşi să stopeze infracţionalitatea beneficiind de experienţa unor foşti bandiţi. Cei doi au fost numiţi comisari. În loc să ajute Poliţia aceştia au reuşit jaful secolului. Mai precis au furat după un jaf ca în filme peste 2 milioane de dolari din filialele Băncii Naţionale. Au fost prinşi de Alimănescu. Dar ca să nu ajungă în puşcărie Cairo şi Voinescu s-au împuşcat reciproc.

Un comisar membru PCR cu sfârşit controversat

Cariera lui Alimănescu s-a sfârşit după ce a devenit indezirabil regimului comunist. Este doar una dintre versiuni. Conform unor documente Alimănescu a fost  membru PCR încă de la intrarea în Poliţiei şi a fost dat afară din partid fiind acuzat de crimă şi viol. Lui Alimănescu i s-a imputat faptul că a violat femei şi că a ucis inclusiv oameni nevinovaţi sau infractori deja retraşi din activitate.

Totodată conform unei alte versiuni Alimănescu a fost membru al Direcţiei Generale a Miliţiei având gradul de maior. A ajuns mai precis din 1949 omul comuniştior însărcinat cu stârpirea bandelor de partizani. A fost acuzat că a torturat oameni nevinovaţi, inclusiv femei pentru a afla unde se ascunde partizanii. În cele din urmă a sfârşit la Canal ca infractor de drept comun. A murit în 1958.

loading...