Cele 49 de porunci din regulamentul practicarii prostitutiei! Cum se stabilea tariful pentru ora de amor şi regulile stricte impuse damelor

3562

Practicarea prostituţiei în perioada interbelică a determinat autorităţile să întocmească diverse regulamente cu precizări clare legate de ce aveau voie şi ce nu să facă femeile de moravuri uşoare. Un astfel de exemplu din acea vreme este “Regulamentul orăşănesc asupra Poliţiei de moravuri” din oraşul Bistriţa.

La arhivele din Bistriţa se păstrează un regulament de prostituţie din perioada interbelică. Se numeşte “Regulamentul orăşănesc asupra Poliţiei de moravuri” şi poartă semnătura şefului poliţiei din acele vremuri, Nicolae Pop Baldi. Acesta îi trimite regulamentul primarului Bistriţei din 1930, Kuales Norbert, şi îi cere, printr-o adresă ”să dispună cercetarea lui de o Comisiune permanentă şi apoi să fie înaintat Ministerului de Interne spre aprobare”, potrivit dosarelor de arhivă consultate din Fondul Primăria Bistriţa, care se păstrează la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Bistriţa-Năsăud. Proiectul de regulament a fost adoptat ulterior.

49 de porunci

Actul care stabilea ce aveau voie şi ce nu să facă prostituatele cuprindea 49 de articole care vorbesc despre statutul prostituatei, despre ce trebuie să conţină camera unei prostituate, conduita acesteia în societate, când avea voie să iasă şi când nu, dar şi despre obligaţia verificării medicale periodice. Regulamentul stabileşte şi ce tip de prostituţie se practica: prostituţie publică înscrisă (în bordeluri), clandestină şi ocazională (practicată de femeile casnice).

Prostituatele erau obligate să anunţe poliţia în termen de 24 de ore dacă îşi schimbau domiciliul, iar cele care veneau dintr-un alt judeţ în Bistriţa trebuiau să se prezinte, tot în 24 de ore, la secţia de Moravuri a Poliţiei ca să li se elibereze un carnet de identitate şi control. Se mai făcea menţiunea că acel carnet de control al prostituatei era proprietatea prostituatei care are obligaţia de a-l avea asupra ei în permanenţă, indiferent de localitatea unde profesează.

646x528

Imagine din Regulamentul de prostituţie din Bistriţa interbelică, păstrat în Fondul Primăria Bistriţa, care se păstrează la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Bistriţa-Năsăud. FOTO: Florina Pop

Ce erau obligate prostituatele să facă
Încă din primul articol al regulamentului se spune că femeile de moravuri uşoare trebuie să se meargă la controlul medical de două ori pe săptămână, la ambulatoriul din oraş. Nu era permisă verificarea medicală la bordel. Tot acolo se zice că la control trebuie să se prezinte „numai acele care vor cere înscrierea în registrul prostituatelor, sau care vor fi dovedite că face prostituţie clandestine”.

Necesitatea acestui control era reluată la alte articole din document – cel cu numărul 19 („Orice femeie prostituată este supusă la vizita sanitară până la etate de 40 de ani”), cel cu numărul 28 („femeile libere vor fi obligate a se prezenta în loc de ambulatorul policlinic la oficiul sanitar al oraşului de două ori pe săptămână) şi cel cu 29 („Poate fi scutită de control şi acele femei care, în urma situaţiunea lor socială dau garanţie că nu sunt periculoase din punct de vedere al lăţirei boalelor venerice”).

Cele care erau depistate că erau bolnave erau internate în spital, unde aveau interzis la vizite din partea prietenilor sau bărbaţilor cunoscuţi. În regulament se specifica şi că nu trebuie acuzată de prostituţie orice femeie găsită singură într-o cameră de hotel, în compania unui bărbat. Se făcea această precizare deoarece erau cameriste la hoteluri care se prostituau.

loading...

Li se semnala proprietarilor de hoteluri că nu au voie să angajeze cameriste sau ajutoare de cameriste mai tinere de 30 de ani (potrivit articolului 18 din regulament), dar nici să închirieze camere pentru practicarea prostituţiei (conform articolului 23). Fiecare femeie de moravuri uşoare trebuia să aibă în camera ei „la dispoziţia vizitatorilor, mijloacele elementare pentru profilaxia individuală”, iar dacă nu le avea, patronul bordelului era sancţionat (articolul 8).

Nu aveau voie în primele rânduri la un spectacol Documentul preciza şi care să fie comportamentul în public al prostituatelor. Ele nu puteau viziona un spectacol în primele locuri sau în lojă. Nu le era permisă plimbarea pe străzile principale ale Bistriţei între orele 10.30 şi 13.00, respectiv între 16.30 şi 21.00. Iar atunci când îşi făceau apariţia în public, trebuiau să afişeze „o purtare morală şi cuviincioasă pe stradă” (articolele 15-17).

Fără alcolişti în bordeluri Regulamentul îi obliga pe proprietarii bordelurilor şi pe portarii acestora să interzică accesul alcoolicilor, a celor care posedă asupra lor „beuturi alcoolice” (articolul 10). Consumul de alcool era „strict interzis în localul caselor publice” (articolul 9 din regulament). Femeilor de moravuri uşoare li se impunea să respingă clienţi care erau bolnavi şi consumaseră băuturi alcoolice (articolul 14).  Patronul bordelului trebuia să-i asigure prostituatei, potrivit regulamentului, cameră separată ale cărei lucruri personale nu le putea reţine decât în baza „unui credit sau datorie, fără sentinţă judecătorească” (articolul 27). În plus, dacă una dintre femeile de moravuri uşoare dorea să plece din bordel, el era obligat să o lase.
Cum trebuie să fie patronul bordelului

Sarcinile patronului de bordel erau explicit detaliate în regulament. În primul rând, patronul nu putea fi decât o femeie, adică o patroană, ce a trecut de 40 de ani (articolul 32), al cărui bordel trebuie să fie la marginea oraşului, nu în centrul Bistriţei, în aproprierea vreunei şcoli, biserici sau vreunei clădiri publice. „Casele publice … sunt obligate să cuprindă un imobil complet, în care nu va putea să locuiască nici cel puţin temporal alte persoană afară de personalul de serviciu, proprietarul sau antreprenorul”, se arată la articolul 35. Matroana nu avea voie să angajeze prostituate fără autorizaţie prealabilă dată de Poliţie şi nici mai multe fete decât camere avea bordelul. Fetele nu trebuiau să fie mai tinere de 24 de ani – cu precizarea că dacă prostituatele mai tinere de 24 de ani demonstrau cu „acte oficioase” că au exercitat prostituţia şi înainte (articolul 40). Servitoarele şi bucătăreasa care lucrau la bordel trebuiau să aibă peste 30 de ani şi să dovedească prin fizic că nu  ”se va ocupa cu prostituţia”.

Cine stabilea tariful unei partide de sex

„Preţurile pentru vizite intime care se va fixa pentru casele publice/bordeluri de cătră Primăria oraşului vor fi afişate în mod vizibil, atât în fiecare cameră a femeilor cât şi în salon”, se spune în articolul 12. Antreprenorul bordelului reţinea din cuantumul fixat de autorităţile locale bani pentru mâncare, încălzit, iluminat, spălat, iar „femeile publice de la aceasta categorie va rămânea 40% din venitul fixat, plu ori ce suma care va primi în mod benevol peste preţul fixat” (articolul 13).
Sancţiuni în bani
Cei care nu respectau preverile regulamentului erau sancţionaţi prin amenzi. Spre exemplu, dacă patroana nu respecta obligaţiile pe care le avea era amendată cu sume între 200 şi 5000 de lei, iar dacă recidivau – cu maximul amenzii sau închisoare minim 15 zile. Prostituatele care încălcau regulamentul erau pedepsite prin „până la o lună închisoare administrativă”.

sursa adevarul.ro

loading...