„Cazul Alexandra” și o opinie tulburătoare

162
Oana Ursache s-a născut și a trăit în România cea mai mare parte a vieții, la Gura Humorului și la Suceava.

În fosta capitală a Moldovei și-a încheiat studiile, apoi și-a început activitatea didactică, la Facultatea de Litere, predând literatură comparată. Neajunsurile vieții de dascăl, un dascăl cu doi copii, au determinat-o pe Oana să-și ia lumea-n cap. La propriu! A aplicat pentru un post de lector la Universitatea din Alicante, apoi la Universitatea din Granada… Așa a ajuns să predea literatură română în patria lui Cervantes… Destinul, luat în propriile mâini, s-a răsucit de mai multe ori, până când Oana a reușit să-l potrivească după propriile bătăi ale inimii.

Rândurile de mai jos nu sunt, însă, despre Oana. În continuare veți citi despre dumneavoastră, despre mine, despre tine, despre noi, despre România noastră și România lor, despre destine niciodată potrivite după pofta inimii, ci frânte și înfășurate după poftele bestiale ale altora. Nu mai lungesc vorba/slova, ci redau, integral, mărturia tulburătoare a Oanei. Iat-o!

Made in România – Fabrica de curve a Europei

Cine a spus că România nu exportă nimic? Sigur că exportă! Femei exportă! Cărora toată Europa le spune ”curve”, așa cum li se spune și la ele acasă, la școală, în media, în muzică, în filme. România bate toate recordurile la prezența pe piețele de prostituție din Europa. Videochatt-urile cu românce au explodat și ele, se pare că Bucureștiul este focarul de sex virtual din întreaga lume. Ce avem frate noi, că parcă nu ne știm atât de pasionali și erotici? De unde ne vine toată energia asta, de zici că stăm pe vreun mușuroi de hormoni și mistică sexuală.

Stați liniștiți, că nu avem vreo calitate spectaculoasă. Noi suntem doar corupți, săraci, needucați și patriarhali.

Noi, femeile României, am fost la un moment dat în viață curve, așa ne-au făcut să ne simțim bărbații și femeile din jurul nostru. Poate chiar mama ta, văzându-te cu cine știe ce fustă elastică prea scurtă, îți atrăgea atenția duios, că arăți ca o curvă! Rujul roșu pe buze e sigur semnal de curvărie. Am o prietenă care îmi spune că mă invidiază că mă dau cu ruj roșu din când în când. În spaniolă culoarea roșu intens pe buze chiar se numește rojo putón, adică roșu de curvă. Eu nu de la spanioloaice am învățat să mă dau cu ruj roșu, ci de la una dintre scriitoarele mari de la noi, Ana Barton, care m-a dat ea cu un ruj de-al iei și mi-a spus că sunt frumoasă, și când pronunță Ana cuvântul ”frumoasă! chiar simți că ești frumoasă.

Mi s-a mai spus că ciorapi negri fini poartă doar curvele. E drept că a spus „cocotă”, nu ”curvă”. Despre culoarea mov, am mai scris de câteva ori, movul te eticheta ca fiind curvă fără drept de apel, era de fapt culoarea feminismului. Culoarea preferată a Reginei Maria. Dar în mod paradoxal, la noi dacă aveai o rochie mov și ciorapi fini negri, aveai eticheta lipită pe frunte.

Dar fără ruj, fără fustă scurtă, culoarea mov și ciorapi negri, cu cea mai neutrală apariție vestimentară posibilă, tot aveai sâni, tot erai femeie, deci tot curvă erai. Așa te vedeau cei din jur. Câte dintre noi nu au avut vreun profesor libidinos care ne căuta de lănțișoare pe după gulerul cămășii, sau vreunul care ne chema să vorbim despre notă, sau despre vreo carte pe care doar el o avea din tot universul, toate am trecut razant, fără să ne dăm seama, pe lângă abuz, pe lângă situații pe care nu le-am identificat niciodată ca fiind abuzatoare! Un pic de gelozie și de hipercontrol înseamnă iubire, o privire languroasă înseamnă admirație, înseamnă că azi arăți mișto, apoi or fi fost privirile incomode, ca să nu spun direct scârboase, fluierăturile, mersul în paralel cu tine, blocatul tău pe alee, mâna pe cur, pe sâni, șeful slinos și aluziv, hai, fii și tu drăguță cu mine, că eu nu o să uit, ”fii drăguță cu mine” însemna să faci un pic de sexuleț cu el, că nu știi cât o să te ajute, dar măcar nu o să îți pună bețe în roate și nu o să îți facă viața un calvar.

Oricum am privi realitatea femeii românce, tot la conceptul de curvă ajungem, pentru că însuși dicționarul ne lămurește că bărbatul e cel brav și dârz și femeia cea cochetă și ușurăticuță. Al 12-lea sens din dicționar la cuvântul ”femeie” e cel de ”prostituată”. Iar al treilea sinonim propus cuvântul ”femeie”, este tot cel de ”curvă”.

Noi am avut norocul să avem parte doar de umilințe la ordinea zilei, generalizate, minore, noi nu am trecut prin rețelele de proxenetism despre care se vorbește atât de mult zilele astea. care, să ne înțelegem, sunt peste tot în lume la fel de sinistre. Nu au inventat peștii români nici cruzimea extremă, nici tehnicile de transformare a unei femei într-o sursă de venit. Doar că rețelele noastre sunt foarte eficiente. Nu pentru că sunt peștii mai deștepți, sau mai antrenați, ci pentru că statul român este mai corupt și femeile mai puțin educate și foarte sărace. Aceste trei elemente asigură permanența femeilor din România pe piețele sexuale ale Europei. Rețineți: corupția, sărăcia și lipsa educației!

Astăzi nu voi scrie despre curvele de rând, adică noi, astea nedreptățite de părinți, societate, media, istorie. Noi am avut norocul să ne urcăm la ia-mă nene (ce sinistră expresie!) și să ajungem acasă la noi și nu în Belgia la făcut trotuarul, am ieșit tefere din cluburi și am ajuns acasă și nu în vreun apartament cu 5 indivizi. Nu despre noi, voi scrie, ci despre ele: curvele made in Romania, exportate în Europa.

Despre rețelele de prostituție nici nu e nevoie să ne informeze mass media, pentru că în comunitățile mici și sărace, membrii acestor clanuri sunt arhicunoscuți. Este un adevăr axiomatic, îl știe toată lumea. Toată lumea tace complice. Dacă însă ai 15 ani, sau ești din alt sat,  nici nu îți dai seama că ăla care te întreabă dacă nu ai ceas, sau foc, sau intră în vorbă cu tine pe Facebook este doar vârful unui iceberg, care te va transforma dintr-o elevă strălucită într-o curvă violată în grup, de câteva ori pe zi, ca să îți intre bine în cap că ești doar o bucată de carne, fără voință, fără puterea de a ieși din paradigma pe care ți-o pregătesc peștii: ești o curvă! O carne vie!

Imaginarul lingvistic românesc, suficient de sinistru să prezinte în lexic cuvântul ”curvă” ca fiind sinonim al cuvântului ”femeie”, a și inventat sintagma ”trafic de carne vie”, pe care într-atât o flutură mass media cea analfabetă, încât o folosiți cu toții fără să vă oprească oroarea enunțului.

Tot poporul nostru a preluat mândrețea de Meșterul Manole, imundă metaforă a zidirii unei femei, adică un fel de găină neagră, care se pune la baza temeliei, noi ne mândrim cu mocofanul mioritic și cu ucigașul creator, care fix o soțioară avea de zidit, nu mă luați iar cu ce avea mai scump, ar trebui să vedeți ochii europenilor când le povestești legenda noastră fundamentală,

despre violul în grup nu vei vorbi cu nimeni, pentru că nimeni nu vrea să vorbească cu o curvă vinovată pentru că a fost violată, ceva ai făcut tu acolo, cine știe ce minifustă aveai pe cur, că umblați toate despuiate și cu țâțele pe afară, umblați toate ca o invitație să fiți trase în țeapă,

proxeneții-educatori știu că tu nu ai cui să spui, ești de fapt singură și neiubită, părinții tăi sunt ei înșiși niște traumatizați, nu ați vorbit niciodată despre nimic, ei sunt primii călăi care te vor condamna, le va fi rușine cu tine, sau cel puțin asta crezi tu, te vor învinovăți, mai bine o lași baltă și renunți la colaborarea cu unicii care chiar te-ar putea ajuta, vreunei prietene nu poți să îi spui pentru că riști să vuiască școala, instituții nu există nici atât, cum ar fi să mergi tu singură la poliție să facă ăia mișto de tine, și eventual să te violeze și ei o tură, acum că tot ești oficial curvă, tragi de corpulețul tău de 15 ani, și încerci să treci singură peste trauma asta, îți trece prin cap să vorbești cu dirigintele, măcar ăla a făcut ceva școală, știe cine te-ar putea ajuta,  apoi recalculezi că tocmai el a fost marele absent în educația ta, pe medicul de familie nici nu îl cunoști, nici nu știi cum îl cheamă, despre asistenții sociali nici atât. Doar nu o să mergi la preot să îți îmbuibe capul cu niște prostii feudale. Cum ar fi să ai cui să îi vorbești, să ai cui spune că ești pe fundul unui lac mâlos, din care nu știi cum să ieși. Ar fi fain să te fi născut într-o țară unde există telefoane pentru fete care au trecut prin aceleași situații ca tine, unde psihologi specializați în traume de acest tip te preiau imediat, în timp ce te ascultă cu blândețe dosarele penale deja încep să se pregătească, tu vorbești și îți amintești detalii și deja violatorii sunt căutați. Tu însă te-ai născut în România și realitatea ta este foarte diferită. Nici nu știi că pe lume există și altfel de relaități. Lumea ta e mică, se oprește la marginea satului.

conspirația tăcerii din jurul tău te va duce spre al doilea viol, al doilea e mai simpu, băieții sunt aceiași, de acum îi cunoști, le cunoști vocile, parcă și violul a trecut mai repede, nu îți mai este frică, acum știi ce o să urmeze, cum o să te folosească, acum rămâne doar groaza: nu din nou! Ba da!, din nou, ești prietena noastră de acum, îți vor spune, uite ce bine ne simțim împreună, nu e așa grav, toate femeile trec prin asta cel puțin o dată în viață, tu îi crezi, pe ce femeie să o întrebi cum este posibil așa ceva?, ei îți povestesc de zor că nici nu e așa groaznic ceea ce ți se întâmplă, de când e lumea bărbații au avut nevoie de femei, așa e lumea asta construită, violatorii sunt empatici cu tine, nu te mai sperie ca prima dată, chair unul te mângâie la final, tot el îți explică ce norocoasă ești că ei te vor apăra de alții, că în ei ai oricând un sprijin, că nici nu îți dai seama ce important e în viață să ai o gașcă numai a ta, ei îți vor da o mână de ajutor când te va supăra careva pe la școală, tu greșit îl identifici pe acesta din urmă ca fiindu-ți prieten.

părinții, sistemul de învățământ, societatea, nimeni nu ți-a vorbit niciodată despre toate astea, nu îți dai seama de ce ai avea nevoie de protecție, de cine să te protejeze te întrebi, dar între timp tu ești deja curva lor, dar nu îți dai seama, nu ai cum, ai doar 15 ani. Educația din școală nu înseamnă nimic, educația proxeneților e mult mai eficientă, în 6 violuri în grup te-ai obișnuit cu ideea, cu rolul ăsta, ei îți vorbesc despre cât de bine o să trăiești în străinătate, o să faci același lucru, dar pe bani mulți, vei fi prințesa prințeselor, băieții te vor venera și te vor proteja, vei fi plină de bani că proxeneții de păduchi.

pe tine nu te-a dus încă niciun băiat de mână, nu te-a sărutat, nu te-a iubit, tu învățai, mergeai la ore, doreai o viață pentru care aveai puterea să lupți, o meritai, doreai să devii profesoară, nu ai apucat să te îndrăgostești niciodată, fluturii au ocolit stomacul tău, îți plăcea vag de un băiat, dar ăla nu s-a uitat niciodată la tine,

dar nu devii profesoară, nu o să te îndrăgostești niciodată, nu o să știi cum sunt fluturii din stomac, tu devii doar o curvă româncă tristă, pe o stradă dintr-un poligon industrial din afara marelor orașe europene, unde profesoarele lumii vin în vacanță cu soții lor, iar soții lor scapă câteva momente de soțiile lor profesoare și devin clienții tăi, plătesc 20 de euro pe fugă, pe bancheta din spatele mașinii închiriate la aeroport.

20 de euro oralu, 30 de euro completu, se adună într-o zi 30 cu 20 cu 30 cu 20 cu 20 cu 20, zi de zi proxenetul numără banii făcuți de corpul tău, din care tu rămâi cu prea puțini, îți lasă 10 euro amărți, tu nici nu știi ce poți să faci cu 10 euro, nu ai intrat niciodată într-un magazin, nu știi cât costă țigările pe care le fumezi, sigur că te-ai apucat și de fumat, de toate cheltuielile tale se ocupă peștii, cumpărăturile le fac ei, ei le adună și le înmulțesc cu o mie, drogurile sunt scumpe, trebuie să muncești mult ca să le obții, violul în grup și drogurile sunt metodele de îmblânzire, apoi îți cer bani pe chirie, tu nu știu cum sunt prețurile în Europa, tu nu ieși niciodată la cumpărături! Tu nu ieși niciodată din acvariul ăsta pe care ți l-au făcut ei, ești un hamster într-o rotiță, tu nu cunoști oameni, ci doar clienți, tu le vei fi tot timpul datoare. Zilele alea în care tu aveai 15 ani și doreai să devii profesoară, dispar din amintirea ta, nici nu mai știi că ești încă minoră, nu ai idee cât se face pușcărie pentru traficul cu minore, nu îți știi drepturile, nu știi că un simplu telefon te-ar putea scăpa din infern, rămâne doar realitatea că ești o curvă româncă în Europa: una puta rumana. După un timp nici nu mai ai unde să te întorci, acasă te urăsc toți, după alt timp nici nu mai vrei să te salvezi, femeile se obișnuiesc cu toate… Ana lui Manole s-a obișnuit cu zidul!

proxeneții români sunt Meșteri Manole: zidesc Ane în zidurile Europei

Anele nu sunt toate minore. Prostituția europeană nu se alimentează doar cu puștoaice. E riscant. Și clientul știe că e riscant, deși uneori e dispus să plătească de 10 ori mai mult pe o minoră, să își facă și el un moft, un capriciu! Clienții de rând ”se mulțumesc” cu femei de rând. În cea mai mare parte sunt femei racolate pe FB, sau prin îndrăgosteală, sau firme false de recrutare, care le trimit în străinătate cu contracte la fel de false. Barmaniță. Baby sitting. Chelneriță, dar vezi, nu fi țărancă proastă, fii și tu deschisă la minte, dacă ți se cere poate ai vrea să și dansezi în barurile astea… ei, atunci femeile se încruntă și îi bagă pe binevoitori fix acolo, și își iau tălpășița. Aia e o întrebare capcană, menită să le stabilească profilul, să vadă cât de rezistente vor fi, cât de naive sunt acum, cât de ușor le va fi peștilor să o transforme

pe tine te-a racolat un verișor de-al tău, care are un prieten care are un văr care are un bar în spania, pentru tine spania e la capătul lumii, la fel de departe precum Kamciatka, tu nici măcar până la Buzău nu ai ajuns, darămite București, spania poate fi oriunde

ți-a spus că o să fii chelneriță într-un bar de noapte, și tu ai luat ăia 90 de euro de la el, banii de biletul de autobuz, te-ai urcat în autobuzul către Spania, emoționată, ai traversat toată România, pe care nu o știai, e frumoasă țara asta, îți spui, cred că mai frumoasă și decât Spania aia, te miri și tu câtă grijă au șoferii de tine, ți-au dat un loc chiar în față, stau cu ochii geană pe tine, ce oameni cumsecade, gândești tu, pentru că nu știi câți bani iau ei pentru cărăușia trupului tău, traversezi toată Europa și vezi marea, și marea ți se pare cu adevărat cel mai frumos loc de pe lume, nici nu știi că și țara ta are mare, ajungi în sfârșit în Spania, nu ai mai dormit de 4 zile, de când l-ai strâns în brațe pe ăla mic, l-ai strâns tare-tare la piept, tare de parcă ai fi vrut să îl bag în înapoi în trup, să îl poți lua cu tine, tu știi că o să îți faci acolo rostul și o să vii repede după el, numai la el te gândești și acum

cât de important era pentru tine să câștigi repede niște bani, pentru că altfel banca îți lua casa, pe ăla micu l-ai lăsat la o mătușă, pentru că mama ta este de mulți ani în Italia, ai fost și tu, dar nu ai rezistat de dorul celui mic, acum cel mic e mai mărișor, a făcut 9 ani, poate că o să reziste mai bine, o să îi trimiți bani mătușii, cu puțin noroc termini ratele la bancă în 3 ani și te poți întoarce liniștită,

dar pe cel mic o să îl aduci poate chiar înainte să înceapă școala, trebuie să încerci și tu, au mers mii de femei acolo la muncă și s-au întors doamne, au alt aer, nu mai sunt atât de abrutizate ca cele rămase în țară,

tu nu știi ce înseamnă cuvântul prostituție, sau proxenetism, o să afli curând,

nu poți vorbi despre prostituție în afara sărăciei, nu există prostituție fără disperarea de a supraviețui, dar atunci tu nu faci legătura între sărăcia ta, corupția statului român și lipsa ta de educație, tu nu prea ai portiță de scăpare,

șoferul te-a lăsat într-un peco din Spania, nici măcar într-o autogară, nu ai bani nici măcar să îți iei o sticlă de apă, ești epuizată, nu observi că un tip anost stă cu ochii pe tine, nu ai nici măcar o bancă pe care să te așezi,

Loading...

nu știi că cel cu care a vorbit 2 luni pe mess, vărul prietenului lui văru vorbea cu alte 35 de femei, ca tu ești una dintre multele, nu știi că peștele nu ți-a mai răspuns la telefon în ultima zi în care erai în România, oricum nu ai roaming, că nu știai că trebuie să ți-l activezi, nu ai telefon, nu ai nimic, nici nu mai știi sigur unde îți spusese să cobori, un nume de oraș, care cum nu era în limba ta, nu l-ai ținut minte, dar, ca un făcut, șoferul îl cunoaște pe prietenul verișorului tău, nici asta nu îți dă de bănuit, pește nu te poate suna și tu stai acolo pradă disperării, flămândă, mizerabilă, după atâta amar de drum cu autobuzul, tu vei aștepta disperată, nu știi limba ăstora de pe aici, bâlbâi ceva în engleză, dar spaniolii nu excelează, nu ai bani să te întorci acasă, și uneori după o zi întreagă, apare prietenul vărului, vărul oricum și-a luat partea încă de când te-a urcat în autobuz, apare peștele într-un târziu,

și te va salva

am avut pană, m-o sunat văru-miu și o trebuit să plec, orice scuză e bună, tu oricum te bucuri că cineva îți știe numele, că cineva te-a așteptat, că nu mai ești singură pe lume, habar nu ai că libertatea ta și viața ta toată se termină atunci când

vei urca în mașina lui, ai buletinul la tine? îmi trebuie să îți definitivez contractul, îți ia buletinul și gata, viața ta dispare din arhive, ai încetat să exiști, urma ta prin lume se va șterge încetul cu încetul, ca pașii prin nisipul deșertului, a fost ultima dată când cineva ți-a spus pe nume, pe numele tău,

hai că ți-am făcut rost de un super apartament, mai este o tipă tot din Buzău acolo, o să lucrați amândouă la același bar, sper că o să vă înțelegeți, ce mai face văr-tu?, am fost colegi la școala profesional, nu era băiat rău,

în apartament nu o lasă să își tragă sufletul, începe procesul de reeducare și de desfințare a persoanei, a corpului ei, a vieții ei, o vor viola, o vor droga, o vor bate oricum, și dacă este supusă și dacă nu, ea nu va mai fi ea niciodată, va deveni încă o curvă care lucrează împreună cu alte 9 femei în același apartament, apartamentul este o fabrică de bani, din ce câștigă fetele trebuie să plătească patul, mâncarea, hainele, lumina, vor fi sărace și curve, mult mai sărace decât erau când au plecat de acasă, nici nu mai pot ține socoteala între o injecție și alta

dar ea acum nu știe nimic, nu știe absolut nimic despre pericolul care o pândește, nu știe că drumul ei în Spania este drumul simbolic dintre o persoană, un cetățean cu drepturi și o cârpă de șters libidoul unor domni, care trebuie să plătească ca să

ea nu știe că e plină Spania de femei ca ea, în țară la ea nu se vorbește despre asta,

țara tace complice și pentru că

poliția tace

biserica tace

televiziunea tace

școala tace

ziarele tac

melodiile și filmele tac

și cărțile tac

și pentru că despre asta nu se vorbește nicăieri

căutați singuri cifrele, eu nu sunt nici sociolog, nici statistician, dar asta nu mă împiedică să mă doară inima de fiecare dată când aud astfel de povești

noi suntem Fabrica de curve a Europei, rețelele noastre de pești iau femei și le transformă în curve, iau fete de pe stradă, liceence și le transformă în curve, toate femeile sunt curve, dar să arate bine, cât de cât

transformă femeile în curve

femeile românce – aceste făpturi vulnerabile ale mentalității, culturii, societății, dreptului românesc, marele ignorate, uitate, îngropate sub ipocrizia noastră fără fisură

las putas rumanas din Spania sunt triste, nu participă, nu stăpânesc arta erosului, ele sunt

curvele triste ale Europei,

sunt mamele pe care le așteaptă acasă niște prunci,

familiile acestor femei nu știu mai nimic despre ele de ani de zile,

familiilor le e frică să denunțe, să nu se afle în sat că fetele lor, mamele lor, surorile lor

sunt curve

le e frică și să nu vină peștele să le ia gâtul,

curvelor le e frică să denunțe, pentru că peștii le-au amenințat că le vor ucide pruncii

pruncii născuți de femei, crescuți de bunici și mătuși, află că mama lor este curvă

și nu mai înțeleg nimic din viața asta

cum și ce să înțelegi,

rețelele de trafic de FEMEI, să nu le mai spunem trafic de persoane, pentru că se face mult mai mult trafic cu femei decât cu bătrâni sau bărbați duși la cerșit, cu femei depersonalizate, cu corpuri de femei se face trafic, femei care nu mai au trecut, nu mai au nume, nu mai sunt Magdalena sau Mihaela, devin Fifi și Mimi, să poată pronunța ușor străinul care îi cumpără corpul pe mai nimic,

româncele sunt curvele cele mai ieftine de pe piață, 30 de euro ”completu”, 20 de euro ”francezu”

am citit niște studii care explică de ce curvele românce sunt triste și nu sunt pătimașe, ca braziliencele, nu sunt subtile, nu sunt inventive, clienții nu sunt foarte mulțumiți cu ele, dar măcar sunt frumoase și teribil de ieftine, după ce o să le țină la produs câțiva ani, să își scoată băieții investiția în biletul de atubuz, ăla cu care a venit până aici, investiția în drogurile pe care le-au băgat în ea, în fine, toți banii pe care un corp de femeie tânără îi poate îndesa în buzunar,

ei bine, după aia o vinde altui proxenet, o româncă ajunge să coste maxim 4000 de euro, româncele nu sunt ca rusoaicele, alea sunt marfă exotică, orice spaniol ar vrea o curvă rusoaică în casă, numai să vadă toți cum vorbește ea spaniola cu accent rusesc, cum e ea misterioasă și erotică în sine, o curvă rusoaică e produs de lux, să o iei de nevastă ca să o salvezi din bordel (un altfel de biznis) te poate ajunge la mai bine de 10.000 de euro, dacă mai are și studii deja vorbim despre sume astronomice,

nici măcar nu i se spune una ”puta rusa”, cum i se spune unei românce ”puta rumana”

dar să le vedeți pe brazilence, visul oricărui bărbat care merge și plătește curve, noi nici măcar nu am avut nevoie de cuvânt pentru bărbatul care merge la curve, probabil că i-am spune ”jmecher”, ei bine, toți își doresc brazilence, cică le miroase pielea a Copacabana, cică pe sub piele nu au mușchi, cică au viori, pui mâna pe curul lor și îți tremură adeneul din măduva spinării de emoție, cică e ca și cum ai călări un cal de aur,

curvele românce sunt muncite, sunt sărace, ele nu au dansat niciodată, nici nu le trece prin cap că erosul poate fi o artă, corpurile lor nu au fost niciodată iubite ca lumea, au fost doar violate, sub o formă sau alta, ce dans?, dacă ele nu au ritm, poate la nunta lor să fi dansat cu vreun bețiv la horă, dar acelea sunt timpuri care au încetat să mai existe, româncele nu au ritmuri de salsa pe sub piele, ele aveau ieri ochiul vânăt, azi și-a acoperit pielea de pe față cu un strat gros de fond de ten, parcă nu se mai cunoaște așa de tare, bărbaților nu trebuie să le fie milă de femeile pe care le folosesc, trebuie să fie o relație impersonală, eu plătesc, tu stai, româncele fac ce li se spune, fac TOT ce li se spune, nu se revoltă, în cultura noastră nu se revoltă nimeni, cum ar fi să se revolte tocmai femeia asta de la Buzău

proxeneții zidesc de cel puțin 20 de ani Ane în zidurile Europei, zidesc femei păcălite, fete răpite, nu v-ați întrebat niciodată de ce nu dispar băieții, nu?, doar Anele se zidesc, ele sunt folosite, apoi dispar, sunt incomode, îmbătrânesc, generează doar cheltuieli, nu le-a cumpărat încă nimeni ca să se căsătorească cu ele, ele dispar de nici nu le mai știe nimeni, Fifi?, Fifi și mai cum?, nu știe nimeni numele lor adevărat, Fifi dispare cu tot cu corpul ei pe care atâtea armate de bărbați mizerabili au ejaculat, uneori 20 de bărbați pe zi, un singur corp, Fifi nu mai e, dar autobuzele aduc zilnic zeci de Fifi către peninsulă

Ane pentru zidurile Europei, Ane pentru Meșterii Manole din rețelele de proxeneți

Românca e ieftină, 30 ”completu”, 20 ”francezu”, e la îndemână, e docilă, a uitat de copilul de acasă, a uitat de mătușă, e drogată permanent, când nu e drogată își amintește și o roade durerea pe sub gene, își amintește vag, dar se va droga din nou și va uita din nou, sigur le-o fi trimis bani de câteva ori, tot prin șoferii aceia blestemați, banii de cele mai multe ori nu ajung niciodată, și-i opresc cărăuțașii de femi, că știu că nu are cine să îi reclame, în lumea lor nu există justiție, nu-i vorbă că nici în a noastră,

femeile acestea au nevoie să fie salvate, sau, cine știe?, paote că e deja prea tâziu, au nevoie de cure susținute de dezintoxicare, de asistență psihologică, au nevoie de ajutor

AJUTOR!!!

strigă corpul lor în brațele fiecărui bărbat care plătește pentru ele, dar bărbații ăia au venit la ele cu altă treabă, ei au plătit ca să ejaculeze, nu să salveze

dar unii chiar salvează, chiar ajută, femeile acelea se recuperează și apoi vorbesc,

mărturiile lor sunt mărturii din infern

atât cât își mai amintesc și ele din ororile pe care le-au trăit în fiecare zi

banii justifică tot, banii sunt un produs al corpului, nu-i așa că nu v-ați gândit niciodată?

banii corpului femeii sunt ai peștelui, ai rețelei,

banii câștigați de curva tristă lipsită de imaginație erotică, ajung în buzunare largi prin Parlament

diaspora trimite bani acasă la noi

peștii trimit bani acasă la ei, banii peștilor ajung sus, sus de tot, ajung în ministere și prefecturi, banii peștilor toarnă miere în urechile politicienilor care nu văd, nu aud și nu știu

femeile din rețelele de prostituție au îmbogățit mulți bărbați în toată lumea și din toate timpurile. Femeile sunt ieftine și orice nerușinat le poate deține. Dacă facem abstracție de istituția sclavagismului, despre câte femei se poate spune în istorie că au ”deținut” bărbați? Despre câți bărbați din istorie se poate spune că NU au deținut femei. Iar dacă nu putem face abstracție de sclavagism, să o spunem pe șleau: pentru bărbați sclavagismul a fost un accident istoric, pentru femei este o stare de spirit. De la sclavagismul religios, ideologic, social, s-a ajuns la un adevărat sclavagism antropologic. John Lenon cânta: Woman, you are the nigger of this world!

De ce încă suntem într-o formă sau alta de sclavagism? Pentru că educația a fost inventată și făcută de bărbați, educația valoroasă a dispărut și aia de decenii bune, comuniștii în noi au văzut saci cu carne capabili să facă alți saci cu carne, corpurile ne-au fost depersonalizate, nu mai există la noi educație, în ciuda paradoxalei situații în care femeia este cea care îi educă și pe băieți și pe fete. Dar mamele sunt ele însele produsul cultural al unei societăți, ele au avut o altă mamă care a învățat-o faza cu capul plecat, sabia nu-l taie, a avut niște manuale, cântece și poezele, a avut cel mai probabil un preot prin preajmă, care i-a explicat că el e capul și ea e gâtul. Metaforă de rahat pentru o mentalitate de rahat. Aceste mame perpetuează de 4000 de ani încoace statutul de inferioritate al produsului feminin în raport cu cel masculin: forță, politică, finanțe versus natură, instabilitate, fragilitate.

dacă scriu despre violențele de tot felul la care sunt supuse femeile, nu înseamnă că m-o bătut bărbații. Dacă scriu despre zecile feluri de violuri la care sunt supuse femeile, nu înseamnă că am fost violată. După cum nici Shakespeare nu a fost niciodată prințul din Danemarca, sau Romeo, sau orb ca Regele Lear. Eu doar văd! Și am curajul să scriu!

pentru că sunt multe feluri de viol, violuri cu vorba, violuri cu privirea, cu mintea, un bărbat, privindu-te, te poate viola în mii de feluri într-o singură zi, te poate viola cum vrea el, de câte ori vrea el, fiindu-ți coleg de birou, vecin, tipul de la peco, de violuri din astea avem parte zilnic. Pe mine nu m-a violat nimeni, nu m-a bătut nimeni. Dar sunt femeie și sunt alături de FEMEILE românce din Europa.

curve nu sunt femeile de pe stradă care își vând corpurile. Nici măcar cele care nu au ajuns acolo pentru că au fost răpite, sechestrate, înșelate, nici măcar cele care au ajuns acolo pentru că au vrut ele, pentru că au vrut să câștige ele bani așa, nici mpcar e cele nimfomane nu le consider curve

Curve sunt toți clienții toți bărbații care plătesc o femeie pentru o erecție, care nu sunt capabili să interacționeze cu o femeie ne-sclavă, cu o femeie liberă. Curvă este fiecare bărbat, însurat sau nu, care înainte de a ajunge acasă trece prin poligon: acolo, la ieftineală, la botul calului, la 20, 30 de euro! Ei sunt curvele Europei! Toate aceste armate de bărbați ieftini și frustrați și lipsiți de umanitate, mutilați de sexualități pe care nu le înțeleg nici ei.

Curve sunt toți proxeneții, toate gunoaiele corupte din sistemul aparatului de stat, din politică, din poliție. Toți sunt CURVE!

Scriu pentru că mă doare sufletul de fiecare dată când merg cu femeile din asociația mea și cu Crucea Roșie, să le ducem pături iarna, când stau în frig. Pentru că am făcut voluntariat în închisori și i-am văzut pe pești. Pentru că am mers cu autobuzul în România de câteva ori! Pentru că văd graffiti pe care scrie ”putas rumanas”! Pentru că am o prietenă care a scăpat din infern.

Am cunoscut în Granada femei care sunt nevoite să se prostitueze. Este o lume pe care nu vă doriți să o cunoașteți. Nici clienții acestor femei nu le cunosc poveștile, dar le pot bănui. Doar că nu vor, ei au nevoie de un obiect pentru care plătesc. Își fac treaba și pleacă, nu au curiozități, nu au nevoi. Dar știu exact în ce lume intră și cum de au ajuns femeile alea pe stradă.

Am fost în închisorile în care stau proxeneții, cu toții nevinovați, dacă este să îi asculți. I-am privit, am stat de vorbă cu ei, i-am ascultat. Nu se vede în privirile lor gradul de bestialitate la care au ajuns. Ce o fi întipărit pe retina lor, numai ei știu, și 20 de ani o să aibă timp să își amintească.

Am vorbit cu femeile acestea. Nu e nimic de făcut, nu cred că le mai poate salva cineva. Nu vor să denunțe, pentru că e riscul prea mare. Nedenunțând își protejează familiile. Familiile alea care oricum nu dau două cepe degerate pe ele.

Suntem noi toți o nație traficată, ne-au transformat în marfă, ne violează în grup o mână de proxeneți. Nu mai credem că ne putem ridica. Nu mai credem că putem merge înainte. Nu mai credem că putem repara ceva, că ne putem salva viețile. Dar măcar să oprim robineții. Să anihilăm viitoarele sechestrări. Să îi găsim pe cei care racolează fete și femei. Să informăm obligatoriu fetele în licee și femeile la radio, la televizor. Nu de ore de releigie au nevoie copilele noastre! Ci de fotografii cu proxeneți! Și băieții și fetele au nevoie de educație sexuală, de educație emoțională.

Dacă reproșez ceva acestor 30 de ani este implicarea bisericii în educația acestui popor. Rezultatul a fost că ne-au aruncat înapoi în feudalismul de unde abia ne scoseseră regalitatea. Dăscălimea și popimea în sutană a adâncit abisal dezechilibrul dintre femei și bărbați.

Să nu aud că iar îmi spuneți că generalizez, că mi se întunecă logica. Am prieteni preoți, pe care îi ador, pe mulți dintre cei minunați probabil că nu îi cunosc. Dar nu vă amăgiți, ei sunt excepția. Și de dragul excepției nu ne perimitem luxul să nu generalizăm. Excepțiile tulbură regula. Ei înșiși sunt paria între toți ceilalți! La fel se întâmplă și cu polițiștii, și celelalte bresle pe care nu le mai numesc.

La final vă las o poveste, o pildă, pe care o consider fundamentală:

Dacă iei un pui de elefant și îi legi un picior în lanț, încă de la naștere, el va încerca să se elibereze, dar mic fiind, nu va reuși. Pruncia și-o va petrece cu această limitare, cu această frustrare cu care se va obișnui și care îi va transmite informația greșită că nu mai este nimic de făcut, că lanțul nu va putea fi niciodată rupt, că va fi prizonier pe veci. Dar puiul de elefant va crește și va ajunge să cântărească 3 tone sau 900 de tone, irelevant, oricum, o greutate care să poată spulbera în orice moment lanțul acela și toate lanțurile lumii. Dar elefantul devenit adult nu va mai încerca să lupte contra limitei, nu va mai încerca să se elibereze, va trăi toată viața așa cum a fost învățat în copilărie.

Doar dacă se sperie, doar dacă este în mare pericol, elefantul va descoperi surprins cât de puternic este de fapt, cât de ușor i-ar fi fost să se fi eliberat înainte, cât de ușoară i-ar fi fost viața, dacă ar fi avut curajul să contrazică lumea în care s-a născut, ar fi fost liber și puternic.

Femeile sunt ca elefanții încătușați: nici nu știu câtă putere au! Nici nu știu cât de libere pot fi!

Libere să aibă copii cu cine doresc, în afara unei căsătorii liber și ipocrit consfințite. Libere să plece dintr-o iubire care se transformă încetul cu încetul, atenție! Întotdeauna încetul cu încetul, în sclavie și abuz pentru femeie. Libere să muncească, să întrețină o casă. Libere să trăiască! Numai că nu știu asta!

România s-a transformat în ultimii ani (din 2006 mai precis) în cel mai eficient exportator de femei în Europa. Nu ne subclasează nimeni, suntem pe locurile 1, 2, 3 și 4, între toate națiile lumii. Datele mele vin din Spania, pentru că este o realitate pe care o cunosc foarte bine.

Foto: Cătălina Flămînzeanu

Loading...